Început din obida unui patron de terasă, întâmplător poet care s-a trezit cu soarele exilat de pe cerul urbei unde își duce viața, dialogul dintre Sorin Poclitaru și sfântul cu pricina a ajuns, dacă nu mă-nşel, la episodul 5. Și cum numărul acelora care și-au rostuit igrasie la șlapi e în creștere, ne grăbim să publicăm ultima producție a bardului humorean.

Ilie sfântul

Ilie,șef peste tornade
Și alte lucruri curgătoare
Tu, impiegatul de mișcare
La toată apa care cade,

Tu, șef al bălților și-al ploii
Și responsabil pe băltoace
Hai, fii tu sincer, nu că-ți place
Să ne privești cum stăm ca boii?

Cum înjurăm de cele sfinte,
De nori și vânt și vijelie,
De-averse, ducă-se-n pustie
De guvernanți și președinte?

Nu simți așa cum te excită
Pe aură sau pe aripă
Atunci când vezi femei cum țipă
Și au simptome de cistită?

De-atâta apă au crescut
Prin toate borțile, boschete
Și eu, precum un castravete,
Stau la murat… c-așa ai vrut.

Deja încep să mă crizez
Aș vrea să pot purta bermude
Da un’ să-mi port șuncile nude,
La fulgere să mă bronzez?

Îmi ies prin talpă rădăcini
Și înfrunzesc ca o răchită,
Mi-e dor de viața mea tihnită,
De plajă și de uscăciuni.

Mi-e dor de zile de cuptor
Și de plimbări fără textile,
Nu mai vreau muci și nici pastille,
Chiar de țânțari și praf mi-e dor.

Tu chiar ne faci ca pe copii
Și râzi de noi pe înfundate?
Mai du-te și-n Sahara, frate
Și vino când spun eu să vii.

Îți spun cinstit și-adevărat
Că lunea asta plec la mare
Deci las-o-ncolo udătoare
Că altfel, dracu te-a luat!

Despre autor

Postari asemanatoare

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.