Credincioși din toate colțurile lumii au venit la Suceava pentru a sărbători hramul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” și pentru a participa la slujbele religioase oficiate cu această ocazie.

Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava este marele ocrotitor al Moldovei. El este prăznuit în fiecare an, în ziua de 24 iunie, iar harul moaștelor sale oferă permanent motiv de pelerinaj. Sutele de credincioși stau la rând pentru a ajunge la racla cu moaștele acestuia să se roage. După slujba oficiată în curtea Mănăstirii, preoții pornesc cu racla pe umeri, de-a lungul principalelor artere ale orașului, cu popasuri în dreptul unor lăcașuri de cult. Credincioșii, unii veniți de ieri la Mănăstire, urmează drumul făcut de moaște, plini de speranță, credință și smerenie. Până la sfârșitul praznicului, aceștia țin post negru.

Ziua de 24 iunie a rămas ziua Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava deoarece pe data de 24 iunie 1402, domnitorul Alexandru cel Bun a mutat moaștele acestuia în Suceava, la Biserica Mirăuților. În anul 1589, racla a fost mutată la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.

Tradiţia ortodoxă spune că Sfântul Ioan cel Nou s-a născut în Asia Mică, în cetatea Trapezunt şi a crescut ­într-o familie de buni creştini. A devenit negustor, ceea ce l-a adus la un moment dat pe meleaguri moldovene, în Cetatea Albă. În acele vremuri, cetatea era ocupată de tătari. Odată ajuns aici, un negustor veneţian, din răzbunare, l-a trădat, spunându-i conducătorului tătar că Ioan vrea să se lepede de credinţa lui. Sfântul a negat aceasta, fiind gata să îndure orice numai să apere învăţăturile lui Hristos. Martiriul lui a fost îndelungat şi cumplit, însă cu cât trupul i se acoperea cu mai multe răni, cu atât cugetul îi devenea mai limpede. Aceasta este povestea plină de sacrificiu a celui mai venerat sfânt al Moldovei.

După ce sfântul a trecut la Domnul, trupul i-a rămas neîngropat din porunca ­tiranului tătar. Peste ­noapte, însă, în jurul moaştelor s-au văzut făclii înalte până la cer şi bărbaţi înveşmântaţi în alb, care cântau cu glasuri de îngeri. Unul dintre iudei a încercat să-i ucidă, dar săgeţile treceau prin ei. Auzind toate acestea, tiranul s-a înspăimântat şi a acceptat înmormântarea martirului în biserica Cetăţii Albe.

O altă minune a săvârşit Sfântul pe când moaştele sale erau pe cale să fie furate şi înstrăinate. Acesta i s-a arătat în vis preotului bisericii, vestindu-i cele ce aveau să se petreacă. După acea întâmplare, moaştele i-au fost strămutate în altar.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.