Domiciliul nostru a încetat să mai fie locul de refugiu, cetatea unde vicisitudinile rămâneau la ușă și viața de familie reușea cumva să încarce bateriile oamenilor, ca aceștia să se poată întoarce a doua zi la treburile lor. Și-a rătăcit undeva în traducere denumirea de cămin, devenind doar un loc unde ne trezim dimineața, după scurte răgazuri de R&R. Nimic nu mai este așa cum ar trebui să fie, deoarece ne petrecem timpul răstigniți între televizor și internet, iar pauzele de publicitate se împart între bere și discuțiile despre bârfele de la serviciu. Ne mai aducem uneori aminte, dimineața, că nu ne-am alintat copiii sau nevasta, în timp ce ne frigem cu cafeaua, mereu grăbiți să ne integrăm în haosul zilnic.
Acasă își pierde zilnic sensul și noi la fel, odată cu această noțiune. Ne rătăcim, înecați de informații despre acțiunile altora, deprindem obiceiuri ciudate și înlocuim cu ele deprinderile sănătoase cu care am fost crescuți. Ne plângem de obiceiurile copiilor noștri, dar nu băgăm de seamă că le alocăm din ce în ce mai puțin timp și tot mai puțină dragoste. Câți dintre dumneavoastră și-au lăsat copiii plângând pentru că juca Steaua, câți n-au avut timp să se joace cu ei pentru a urmări o emisiune televizată? Căsniciile se destramă pentru că nu pot rezista cantității de informație negativă și de violență pe care o includem în viața noastră zilnică.
O dovadă a alienării accentuate este faptul că ne facem case de vacanță ca să scăpăm de stres, dar primul lucru pe care îl punem în ele este televizorul. Le amplasăm în zone pitorești, dar ieșim numai la grătar în curte, peisajele fiind doar un bonus atunci când mai apucăm să privim pe fereastră. Ziua când holopeisajele vor înlocui mersul la iarbă verde… nu e chiar așa de departe.
Lasa un raspuns