Raclă nouă pentru Moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Vezi cum poți contribui

„În catedrala Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, una dintre scumpele odoare ce poate fi văzută este Racla în care se păstrează moaştele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, raclă ce prezintă un mare interes, întrucât este vorba despre cel mai vechi relicvar  de la noi din ţară  şi unul dintre cele mai vechi relicvare  din SE Europei, de mare valoare artistică, unică între toate câte s-au păstrat de acest gen din vechea argintărie medievală.

În arta epocii medievale, asemenea relicvare sunt întâlnite în lumea ortodoxă europeană . Din secolul al XIV -lea  datează racla Sf. Simion din Zadar iar din secolul al XVI-lea datează racla Sf. Sossima Sooweski din Rusia.

 Multă vreme lada sculptată de la Putna (de dimensiuni 2,05m x 0,57m; 0,56m înălţime) a fost considerată ca fiind fiind racla autentică în care relicvele mucenicului s-ar fi păstrat până în secolul al XVI–lea, când ele au fost mutate într-un sicriu nou din porunca lui Miron Barnovschi. 

În timpul domniei lui Miron Barnovschi (1626 – 1629) pe faţa interioară a capacului raclei cu moaştele sfântului  a fost aşezată o cunună de argint în jurul chipului pictat al sfântului, aşa după cum se poate descifra din textul  inscripţiei gravată în limba slavonă: Această cunună a făcut-o Io Miron Barnovschi Moghilă domn Ţării Moldovei, iar pe ferecătura picioarelor desluşim inscripţia Pe timpul mitropolitului Kir Anastasie Crimca, anul 7135 (1627); iar pe cele trei medalioane decorate cu motive florale în repousse, desluşim inscripţia cu numele sfântului Ioan cel Nou.

Cununa şi ferecătura de pe capacul raclei, sunt executate probabil de un meşter din atelierul cunoscutului argintar moldovean Grigorie Moisiu, motivele florale, precum şi tehnica în care au fost realizate prezintă evidente asemănări cu ornamentica ferecăturilor executate de acesta.

Dacă astfel stau lucrurile în ceea ce priveşte Lada de la Putna, cu privire la ferecătura de argint ce îmbracă racla actuală unde se află sfintele moaşte, datele  sunt se pare din nou complicate.

 Racla are lungimea de 1,930m, lăţimea de 0, 620m, înălţimea de 0,650m, are forma rectangulară, cu capac, şi este aşezată pe patru picioare sferice.

Ferecătura prezintă 12 scene din viaţa şi pătimirea negustorului trapezuntin, repartizate pe două registre, câte şase pe fiecare registru. Fiecare scenă are dimensiunile de 0,260m X 0,200m.

Urmele aurii de pe ferecătură abia se mai disting, vermeiul ştergându-se în trecerea atâtor veacuri. Cele 12 plăcuţe sunt legate între ele prin benzi fine din filigran de argint, lucrat în ajur, cu motive florale de mare circulaţie, din apusul creştin până în răsăritul mahomedan. Plăcile, lucrate în tehnica au repousse au cizeluri pe faţă executate parţial cu rotiţa dinţată. Fiecare scenă în partea superioară a ei, are un text scris în medio – bulgară, vădind caractere comune cu grafia manuscriselor şi inscripţiilor slavone de pe argintăriile slavone de la mijlocul veacului al XV–lea. Fiecare text explică scena ce este reprezentată pe plăcuţă.

 Această ferecătură de argint este cea mai reprezentativă piesă de orfevrerie realizată probabil într-un atelier venetian în prima jumătate a secolului al XV-lea

 Se ştie pe baze documentare că în 1786 Hagi Ivanciu din Botoşani trimite o scrisoare episcopului Dositei Herescu prin care arăta: Fiind îndemnat din dumnezeească râvnă ca să fac o raclă din chiparos sfântului marelui mucenic Ioan Novi de la Suceava, am pus toată nevoinţa de am făcut racla după măsura sfintelor moaşte a Sfântului Ioan, având scânduri de chiparos încă mai de înainte, dar fiindcă fără de scire înaltele locuri n-am cutezat a o trimite, pentru aceea fac plecată rugăciune rugăciune către Preaosfinţia ta ca să facă oarecare mijlocire către înaltele locuri să poată trece acest lucru, adică această raclă pentru Sf. Ioan Novi, şi eu să rămân nelipsit de nădejdea vie”, au transmis reprezentanții Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.