Eliberarea de constrângeri, adică ce a înțeles acest popor din revolta care a pus capăt tiraniei regimului comunist, a dus la renunțarea voluntară a oamenilor la tot ce aparent le îngrădea libertatea personală. Victime colaterale ale revoluției, bunul simț, buna creștere și respectul s-au trezit din calități cum erau socotite altădată, adevărate slăbiciuni. Pe măsură ce noua generație înlocuiește cea veche, tot mai puțini oameni consideră respectul necesar în relațiile interumane.
De la șoferul grăbit care îți taie fața în trafic și până la gospodina fardată care intră în fața ta la vitrina asistată a unui supermarket, dovezile sunt la îndemâna oricărui observator. Oamenii încep să trăiască animalic, motivați mai mult de necesitățile imediate decât de rațiune, basculând sensul expresiei – pot pentru că vreau – într-un anarhic și periculos – vreau pentru că pot. De la mici vulgarități de comportament până la mari acțiuni politice, totul se circumscrie unui comportament tribal, în care cei care pot îi conduc pe cei care gândesc într-o prăbușire verticală, care egalizează mileniul 3 cu vremea de dinaintea comunei primitive, într-un hommo hommini lupus generalizat.
Respectul dispare deoarece omul își pierde respectul de sine, în lipsa acestuia fiind imposibil să respecte orice altceva. Zicala ce definește respectul este – ce ție nu-ți place, altuia nu-i face – dar din moment ce nu mai știi ce nu-ți place ție, este imposibil să îți mai dai seama ce l-ar putea deranja pe altul.
Lasa un raspuns