Problema devine însă mult mai gravă deoarece cei mai vocali dintre ei sunt numai aparent convinși de argumentele lor pentru că au grijă ca viața lor personală să se bucure de toate avantajele civilizației pe care o neagă. Din nefericire pentru copii noștri, se pare că românii nu și-au depășit încă ignoranța așa că mențin vii confuziile dintre Credință și Religie sau între Informație și Cunoaștere moștenite, se pare, ereditar. Indiferent de modelul urmat, „retrogranzii” (glorificatori ai unei porțiuni de Istorie în dauna prezentului) au în continuare un mare auditoriu de retrograzi (nostalgici ai vremurilor apuse) care își găsesc motive dogmatice pentru incapacitatea lor reală de a se adapta la prezent.
De la preoții care predică smerenia și traiul cumpătat, dar nu urmează ei înșiși aceste precepte și până la nostalgicii secolului XIX și ai traiului bucolic care-și scriu articolele la laptop, acești distrugători de prezent sunt cu toții falși. Scopul lor este acela de a deveni “formatori de opinie” indiferent că opinia pe care vor să o formeze este una falsă. Nu contează dacă un preot având acoperirea veșmântului și evangheliilor își îndeamnă enoriașii să voteze oamenii unui partid politic sau un autor de lucrări etnografice desființează orice e nou pentru a glorifica bucățica de trecut pe care o cunoaște, „retrogranzii” nu sunt decât mașini de ceață artificială. Rolul lor, autoasumat, este acela de a menține apele tulburi în care ei se descurcă cel mai bine, conștienți că, la lumină, impostura lor va deveni evidentă.
Sunt foarte puțin importante motivele pentru care acceptăm aceste imposturi, din moment ce o facem oricum, în pofida faptului că suntem, din ce în ce mai mulți, conștienți de ele. Într-un concert de minciuni împământenite pare normal să ne mințim singuri că nu contează ce gândim, că e mai importantă tradiția, respectul față de instituții sau nume cunoscute. Pe de altă parte, fenomenul socializări pe internet ne împinge către dorința de a ne demostra valoarea și, pentru că acest lucru e destul de greu de făcut, preferăm să ne plecăm în fața unor “cunoscuți” și să ne încolonăm disciplinați în spatele lor. Din păcate, ignoranța și lipsa de respect pentru propria gândire ne face să ne alegem modele greșite, din motive incorecte.
„Retrogranzi” unilaterali
Există multe categorii de oameni incapabili să se adapteze la mileniul trei și la tumultul informațional al internetului dar, după părerea mea, cei mai nocivi sunt aceia care insistă că trecutul, oricare ar fi acela, este mai bun decât prezentul. De la reprezentanții Bisericii Ortodoxe cu legile lor vetuste, potrivite pentru vremea când oamenii erau în majoritatea lor ignoranți și până la pseudoistoricii care își găsesc o utilitate relativă în glorificarea unei bucățele din trecut, toți sunt, dincolo de orice tăgadă, ancorați într-o realitate falsă, pe care se străduiesc să o mențină vie.
Lasa un raspuns