Timpurile moderne au adus grave deservicii calității procesului de învățare/înțelegere în favoarea cantității de informații. Lozinca absurdă a lui Ceaușescu – să facem din cantitate o nouă calitate – se aplică cu deosebit succes cât e lumea de mare.

Se spune că un foarte înțelept călugăr zen a fost convocat la curtea împăratului pentru a-l învăța pe acesta diverse lucruri. Călugărul a refuzat invitația pe motiv că nu știe lucruri care l-ar putea interesa pe împărat, iar ceea ce știe ar fi de neînțeles pentru acesta. Normal, refuzul a fost considerat un afront și o mână de soldați au fost trimiși să-l pedepsească. N-au reușit, au fost trimiși mai mulți și au dat greș și aceștia. Până la urmă, împăratul însoțit de shogun, de curtea imperială și de toată armata, s-a deplasat personal până în regiunea unde se afla mânăstirea călugărului, foarte dornic să afle semnificația declarației acestuia. Călugărul a ieșit din mănăstire singur, a făcut o plecăciune Fiului Cerului și i-a spus direct răspunsul la întrebarea care nu fusese încă rostită.
“Împărate, aceia care te pot învăța ce dorești sunt învățătorii, adică acei oameni care adună cunoștințele altora și le transmit mai departe. După ce ai învățat îndeajuns de multe lucruri încât să-ți dai seama că nu știi nimic cu adevărat, este posibil ca învățăturile mele, rezultatul a sute și mii de ore de meditație, să găsească în tine un teren mănos, unde după alte sute și mii de ore de meditație să rodească ceva cu adevărat important. Dar așa cum nu-ți poți începe viața ca bătrân înțelept, la fel de sigur nu ai putea înțelege ideile care mă conduc în viață. Semințele conținute de învățăturile mele ar ajunge pe un teren sterp, unde cu siguranță ar muri.”
Sunt sigur că această pildă, veche de peste 3000 de ani, vă va produce multe bătăi de cap. De aceea doresc să vă ajut s-o înțelegeți, simplificând-o. Învățătorii sunt purtători de informații selectate pe care le transmit celor care doresc să învețe lucruri știute deja, pe când semănătorul este un gânditor de sine stătător, izvoditorul propriilor adevăruri, pe care le seamănă cu parcimonie în jurul său, în speranța că ele vor găsi un teren propice unde să se poată dezvolta ulterior. Dacă învățătorii scriu cărți, manuale, metode de a învăța, semănătorii își protejează cunoștințele cu coduri, chei, parole complicate, menite să oprească accesul la informația respectivă pentru cei incapabili s-o înțeleagă.

Despre autor

Postari asemanatoare

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.