SONETUL LICORII TRADIŢIONALE
În Munţii Bucovinei, roşi de vremuri,
La ceas de taină torc alese gânduri
Din caierul de vorbe spre comânduri,
Sub poala brazilor, de te cutremuri.
Te şi imaginezi în patru scânduri,
Cu greu te poţi abţine să nu tremuri –
La fel ca şi la tenis când pierzi ghemuri –
Ca jucător modest, în multe rânduri.
Durerile sunt, însă,- năbuşite
Prin lacrimile care curg şiroaie,
Arzând uşor, precum un foc de paie.
Iar ofurile-n grabă împânzite
Se risipesc ca boarea vânturată,
Bând şnapsul siniliu de afinată.
POETUL MAGICIAN
se dedică lui Vasile Vajoga
Acest gomos în frac şi pălărie
Ce nu e tributar în arhetipuri,
Mereu aduce zâmbete pe chipuri
Fiind maestru în bizarerie.
De-o fi trecut pe listele cu VIP-uri
Eroare nu-i, că-i as el în magie,
Uşor aduce stări de reverie
Prin unul din diversele tertipuri.
Dotat cu robă, panglici şi baghete
El prin originala-i strategie
Va scoate prin mişcările discrete
Un stol de porumbei din colivie,
Apoi cu nedescrisa-i măiestrie:
Rondeluri, epigrame şi sonete.
Lasa un raspuns