Dar am trecut peste aceste neajunsuri sau îngrădiri în ceea ce privește spațiile de manifestare publică și am încercat cele mai eficiente metode. Și cea mai de folos, în opinia mea și numai, a fost să cunosc oamenii în locurile lor. Ceea ce, mai în glumă, mai în serios, înseamnă să „ari“ județul.
Concluzii? Destule. Prima și cea mai importantă, să știți că legenda originii Bucovinei, cu Dumnezeu căruia i s-a spart sacul cu frumusețile care s-au revărsat pe aceste locuri, nu este departe de adevăr. Valea Bistriței, de la Dorna la Broșteni, este splendidă. Un peisaj fabulos care încântă în orice anotimp. Giumalăul era alb, strălucea în bătaia soarelui și am avut norocul să avem o lumină bună ca să facem și ceva poze. De la Câmpulung spre Moldovița, pe la Trei Movili sunt niște panorame pe care elvețienii ar fi geloși că ne aparțin. Păltinoasa, Cacica, Putna, Brodina și multe alte locuri care încântă privitorul și care, dacă este un pic mai sensibil, riscă să rămână definitiv vrăjit. Veți spune că sunt subiectiv și, da, recunosc, am o slăbiciune aparte față de aceste locuri și am făcut tot posibilul să ajung aici.
Afirm cu mâna pe inimă, ca omul care a văzut multe locuri la viața lui, că Suceava are un potențial turistic inegalabil și e păcat că, încă nu e la nivelul văzut în alte părți. De ce? Simplu. Ca să ai turism, trebuie niște condiții. Câteva exemple. Vatra Dornei nu are gaz, conducta fiind oprită sub Mestecăniș, cheltuielile pentru încălzire și apă caldă sunt mari, ceea ce duce la prețuri pe măsură și eforturi pentru cei ce oferă servicii turistice. Drumurile, în afară de șoseaua europeană, nu sunt foarte prietenoase cu mașinile pretențioase, fiind o altă piedică importantă pentru cei ce vin aici. Încercați să treceți de la Frasin la Broșteni și îmi veți da dreptate. Lipsește personalul calificat din unități și nu am auzit o preocupare pentru instruire în domeniul acesta, fiecare descurcându-se cum poate, dar nu cum trebuie. Acesta este și motivul pentru care doresc să propun și să sprijin nemijlocit înființarea unor clase de alimentație publică în Câmpulung, Gura Humorului sau Dorna, dar și a dezvoltarea școlilor de arte și meserii axate pe prelucrarea lemnului și a altor meșteșuguri de pe la noi, pentru că nu avem ce oferi celor ce ne vizitează. Cămăși naționale făcute-n China, parcă nu sună bine, nu-i așa?
La începutul campaniei am inițiat un studiu sociologic, ca să văd care e starea județului și unde mă poziționez. Am aflat că percepția locuitorilor despre traiul în județ este peste medie. Nu-i rău, dar nici bine, pentru că bunăstarea sau dacă vreți standardul de viață din Suceava este întreținut de cei ce sunt plecați la muncă în afară. Unde te întorci auzi, copii sunt în Germania, Italia, muncesc și trimit bani acasă. Ce rămâne aici? Copii, părinți, soții care se descurcă cum pot. Și cu dorul de cei dragi plecați, și cu nevoile traiului de zi cu zi, pentru că nu-i deloc ușor să ții o gospodărie. Unde sunt locurile de muncă promise acum patru ani? Nimeni nu știe.
Avem un județ cu un relief ce cuprinde o mare varietate de forme, de la șes la munte. Distanțele sunt destul de mari și drumurile destul de dificile. Dacă se îmbolnăvește cineva în Poiana Stampei și trebuie s-ajungă la Suceava, vă dați seama cum este? O felicit pe asistenta din Vatra Dornei care a salvat o mamă și pe copilul ei, pentru că nimeni nu se gândește cum să facă ca serviciile medicale să fie pentru toți. Și aici mă voi consulta cu o echipă de specialiști, pentru că, am văzut soluții care se aplică în alte părți și lumea este mult mai sănătoasă și mai îngrijită din punct de vedere medical. Oare ce ar fi dacă la Vatra Dornei ar funcționa un spital de ortopedie, la dimensiuni calculate funcție de populația zonei și incidența intervențiilor?
Peste tot pe unde am trecut, am fost întrebat – De la ce partid sunteți? De la niciunul, sunt independent. Foarte bine, mi s-a spus, că ne-am săturat de partide. Și nu promiteți nimic? Nu. Am venit doar să mă prezint, să vă cunosc, să vă ascult și să încerc să duc vocea dumneavostră mai departe, acolo unde trebuie. Vreți să știți ce spun oamenii? Sunt sătui de cei ce se perindă la televizor, care și-au votat lefuri nesimțite și pensii, în condițiile în care un om care a muncit patruzeci de ani primește o mie de lei pe lună. Au venit, i-au amăgit, le-au luat votul și duși au fost. Li s-au promis câte-n lună și-n stele și au primit praful de pe tobă. Vreți să știți cum muncesc cei din spitalele mici din alte orașe? Cu improvizații și fără tehnică care să-i ajute să vindece? Un ecograf, care în alte părți este ca periuța de dinți și îl găsești în orice colț de țară, în unele locuri din județul Suceava este de domeniul SF ului. Și exemplele pot continua.
M-am întrebat de ce s-a ajuns aici. Politica care s-a făcut și se face este toxică, pentru că interesele de partid și de grupuri din partide sunt puse înaintea intereselor comunității. Proiecte, inițiative generoase sunt blocate în consilii pentru simplul motiv că vin de la altcineva, de la dușmanii partidului, de parcă aerul pe care îl respirăm ar fi liberal ori socialist, pământul pe care călcăm ar fi asemeni eșicherului politic, ca să nu mai vorbim de apă, mâncare etc. Politizarea excesivă a societății noastre ne apasă și ne face să evoluăm ca o mașină cu roți pătrate. Specialiștii adevărați sunt dați deoparte și se fac locuri de muncă pentru oamenii partidului. Și lumea vede și simte. Nu toți au relații, nu toți au cum să întrețină relații și tac. Îndură, strâng din dinți, pleacă în alte părți. Asta e realitatea de dincolo de parbrizul mașinii care-i transportă pe cei aleși.
Sigur, în oraș sunt alte posibilități și nu sunt puțini cei care, dacă nu ar avea o rudă sau părinți la țară, ar avea mari probleme de existență. Este o problemă serioasă să plătești facturile pe timp de iarnă, dar nu se face nimic să se caute soluții pentru o îmbunătățire a serviciilor publice. Se dă vina pe moștenirea trecutului și se fac studii de fezabilitate pentru investiții, care ajung să coste mai bine de jumătate din valoarea lucrării în sine. E normal așa ceva?
Însă bomboana, cu ghilimelele de rigoare, am întâlnit-o pe Mestecăniș. Plasarea depozitului de gunoaie pe pășunea din Valea Putnei, aproape de vârful pasului și la câțiva zeci de metri de drumul european, este cea mai tare palmă dată peisajului bucovinean de acolo, este cea mai mare nenoricire plantată pentru sănătatea celor ce locuiesc în vecinătate, este o lovitură cu efecte dezastruoase pentru turismul zonei, pentru crescătorii de animale, apicultori. Să faci așa o monstruozitate fără să ai un studiu temeinic de impact, fără să te consulți cu oamenii locului, fără să ții cont că acolo trăiesc oameni, mi se pare inadmisibil. Ce a fost în mintea primarului din Pojorâta când a aprobat terenul pentru așa ceva? Cum au aprobat proiectul cei din Comisia Europeană și pe baza căror acte? Cum a fost posibil să continue lucrările în condițiile unei hotărâri juridice definitive și executorii? În ultima vreme s-a înviorat turismul în zonă, după ce se vor vărsa primele camioane cu gunoi, credeți că o să mai vină cineva să respire duhorile degajate de acolo? Calculați cam până unde ar putea ajunge, dacă sursa lor este la 1100 de metri. La o primă cercetare făcută, efectele existenței acestei gropi se vor resimți la peste 30 de km și nu uitați că în zonă este un curent de aer regulat care este activ tot timpul anului, ce va fi când vor fi vânturi de 50, 60, 70 de km/h?
Regret că spațiul tipărit îmi limitează exprimarea, însă voi găsi și alte mijloace prin care realitatea de dincolo de parbriz să fie auzită, fie în calitate de deputat, fie de medic, pentru că asemeni dumneavoastră, m-am săturat de politica făcută după interes, de circ, de legi imbecile ori incomplete. Nu așa se face politică. Politica se face de către oameni pentru oameni, pe bază de principii clare, simple și reale. Asta este politica pe care doresc să o fac.
Dr. Alexandru Paziuc
Lasa un raspuns