Construită în anii 1926-1932, clădirea a găzduit printre altele, Biblioteca Județeană și Cazinoul Funcționarilor Români și cu siguranță înfrumuseța centrul orașului. Din fotografiile ce stau mărturie frumuseții Sucevei în perioada interbelică, nu pot decât să regret că nu am avut ocazia să o văd în realitate. O clădire cum mai vezi doar prin filmele de epocă ar fi un atu extraordinar pentru un oraș ca Suceava. De altfel, întreg centrul orașului era brăzdat de clădiri de epocă, unele mai vechi de 1900, care făceau din Suceava un mic oraș burghez și frumos cosmetizat.
Din păcate, regimul comunist a îngenunchiat orice urmă de istorie când, în anii 70 a pus la pământ una din bijuteriile arhitectonice ale orașului. În locul ei s-a format piața „23 August”, care era mărginită de Casa de Cultură, o clădire în stilul clasic al comunismului – blocuri de beton așezate „cu dichis” ce s-au transformat într-o hidoasă afișare a succesului ceaușist. Multe dintre vechile clădiri din centrul Sucevei au fost și ele puse la pământ în aceeași campanie de schimbare la față a unui oraș cu istorie și influență austriacă.
Piața a rămas aceeași, cu excepția unei modernizări masive în ultimii ani și a numelui ce evident că s-a schimbat și el în piața „22 Decembrie”. În cadrul acestor lucrări de modernizare, când s-au efectuat săpături pentru parcarea subterană, s-au găsit rămășițele a ceea ce odată a fost Casa Națională.
Un singur gând mă frământă: cum ar fi arătat centrul orașului, dacă regimul fără imaginație ar fi lăsat clădirile cum erau? Ba chiar dacă le-ar fi păstrat ca pe un soi de moștenire istorică?
Poate am fi avut mai mulți turiști sau mai mult respect pentru clădirile de patrimoniu, poate am fi transformat orașul într-un punct important de interes pentru turiști și poate ar fi modelat mentalitatea sucevenilor, într-una mai atentă la cultură.
Lasa un raspuns