Tagged profesor usv

Tu, politicianule, îmi ceri votul poimâne! În afară de promisiuni, ce îmi poți da la schimb? Zici că nu te cunosc cu adevărat... Oferă-mi șansa de a te cunoaște. Explică-mi cum se face că tu, bugetar amărât de ...

Una dintre cele mai interesante cărți citite de mine în ultima perioadă a fost „Plante de leac pentru tămăduirea sufletului”, scrisă de doctorul Dorin Dragoș, apărută la editura Tritonic în 2005.

Dacă până în ziua alegerilor, mintea politicienilor pare a funcționa aproape normal (zic aproape pentru că trebuie să ai o mică bubă la cap ca să intri în acest domeniu) peste noapte, imediat după număratul voturilor, mintea lor se defectează.

Tulburător sau nu, spectacolul vieții are reprezentații zilnice. Cortina se ridică cu fiecare răsărit de soare. Oamenii, actori fără studii, sunt personajele principale.

Știu că am o mentalitate învechită, așa că nu mă tem să afirm că nu sunt de acord cu avortul. Am profunda convingere că fiecare copil vine exact când trebuie în viața noastră și dacă Dumnezeu a fost dispus să ni-l dea, tot el va avea grija să-l putem crește.

Când eram mic, se mânca des în țarnă. Aproape toată primăvara și toată toamna te îndemnai cu gospodarii din sat să guști din cele trebuincioase stomacului și pe plac gurii.

Noua eră digitală este delimitată de anumite granițe ce odată depășite pot prezenta atât oportunități, cât și anumite riscuri, în mod special pentru tinerele generații.

Vă rog, nu mai jucați teatru! Lăsați viața să curgă firesc, lin, normal pe cuprinsul României. Nu avem nevoie de opiniile dumneavoastră! Știm singuri că soarele ține de cald și că albul nu e negru. Nu mai încercați să dovediți opusul. Nu mai încercați să ne manipulați.

Când eram mic, Dumnezeu era un nene bătrân, ursuz, care se supăra din orice și care mi-ar fi dat o cutie cu rahat turcesc dacă eram cuminte.

Uneori ai sufletul atâta de gol încât nu pot crește în el nici viermii deznădejdei. Vântul, dacă ar trece prin el, nu s-ar împiedica de nicio trăire, de nicio speranță, de niciun un vis, de niciun gând.  Ești ca deșertul Sahara, doar că nu ai nisip, nu ai soare, nu ai nimic.

Viitorul unei țări stă în educație! Pare un slogan comunist, dar e cât se poate de capitalist și incredibil de democratic. Nu mă voi referi aici la educația instituțională, din școli, licee și universități, ci mă voi referi la educația oferită de societate și familie.