Unde sunt românii de altădată

Românul e voios, caută mereu motive de a fi împreună cu vecinii, de la hora satului la șezătorile iernii, sau mai precis era. Revoluția din ’89 a consfințit deraierea acestui neam de pe șinele originilor sale spre o ţintă neștiută, alta pentru fiecare cetățean. Astăzi, românii se adună doar pentru mitinguri și pomeni, prilej să-și dea coate vârtoase cu vecinii, să înjure copios, mai ales la hramuri și moaște, sau să arunce cu bolovani în jandarmi dacă mitingul e politic.

1 Decembrie, zi națională a României ce aminteşte realipirea Ardealului la ŢARĂ, și-a pierdut deja caracterul pe care această sărbătoare ar trebui să-l aibă, în favoarea unui circ mediatic cu politicieni zgribuliți care evită să se salute între ei dacă nu se atacă direct și a proverbialului ciolan cu fasole, decretat mâncare națională și împărțit cu ifose și largă acoperire mediatică de diverși baroni locali poporenilor, ocazie unică în care populația României depășește numerele înregistrate la evidența populației, dacă e să socotești după numărul de porții împărțite.

În aceste condiții, existența unor ROMÂNI la Dublin care au un mic ansamblu folcloric românesc și s-au gândit să invite 3 cantautori folk și un poet, ca ÎMPREUNĂ să sărbătorească ZIUA NAŢIONALĂ, a constituit un duș rece care mi-a reamintit de românii din Canada și SUA care se adunau, uneori de la sute de kilometri, SĂ VADĂ pe cineva de-acasă. De comunitățile românești care și-au ridicat biserici în care să se poată închina cum au învăţat de la părinți, care au școli în care se învață limba română, în care încă se mai predă Eminescu și Creangă și Hașdeu, și m-am liniștit, ROMÂNII nu s-au schimbat, au emigrat numai spre locuri unde nu-i oprește nimeni să fie ce vor să fie.

16.10. 2013
Cristian Tonolla