Uniforma, fetiș nefast

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au încercat să se îmbrace în mod distinctiv pentru a ușura recunoașterea lor în mulțime și a fluidiza comunicarea. În timp, uniforma s-a despărțit în câteva mari categorii, de poziție socială, de funcție și de ocupație, categorii pe care le regăsim și astăzi indiferent unde întoarcem privirea. Problema apare în momentul în care individul încetează să fie el însuși, cetățean cu drepturi egale cu ale celorlalți și devine instituția a cărei uniformă o poartă, indiferent care e ea.

Cu toții am suferit diverse neajunsuri din partea unor purtători de uniformă, de la abuzuri mici ale unor agenți de poliție care se cer respectați de parcă fiecare dintre ei este ORDINEA MONDIALĂ și până la abuzuri mari făcute de diverși fucționari publici care aplică legea după cum le șoptește plicul din buzunar. Am descoperit că numărul de abuzuri este invers proporțional cu poziția în cadrul structurii a cărei uniformă o poartă respectivul, dar și că abuzurile sunt cu atât mai mari cu cât numărul lor este mai mic, într-o compensare care nu ne ajută cu nimic deoarece abuzurile continua să existe. O enumerare a abuzurilor, sau o clasificare a lor ar depăși cu mult spațiul destinat acestei rubrici așa că ma voi mulțumi să vă întreb dacă considerați ca omul pătează uniforma sau uniforma strică omul.

Vă rog să țineți cont că uniforme nu sunt numai cele purtate de structurile militarizate, de cler sau judecători. Uniforme sunt și salopetele de serviciu a celor de la deconcentratele statului, și costumele Armani ale politicienilor sau funcționarilor publici. Uniforme sunt și hainele colbuite, din materiale rezistente ale lucratorilor agrari sau îmbrăcămintea sport, de firmă, a apașilor locali. Cultura vestimentară a românilor nu-i ajută să recunoască un costum de 800 de euro de o replică made în China, sau un Bulova de 5000 de euro de o replică așa că sunt nevoiți să respecte costumul că n-au de unde ști cine-i omul. Tot astfel conducătorul auto aflat în trafic dă prioritate unui polițist aflat în mașina proprie mai ales când acesta nu o are, ca nu cumva să se trezească că a împiedicat o anchetă judiciară.

Imi dau seama că problema are nenumărate fațete și întrucât nu-i pot da de capăt singur, vă rog să mă ajutați să mă decid ce e mai important, omul sau instituția la care e angajat.

03.10.2013

Cristian Tonolla