V-aţi plâns că-i cald şi se usucă iarba,
Că mor gândacii din ecosistem,
Dar uite-acuma: plouă ca-n blestem
Şi-i frig de-mi tremură-ncontinuu barba.
În oase mi-a intrat o umezeală,
De parcă-aş fi lucrat o viaţă-n port,
Picioarele mi-s reci de zici că-s mort
Şi simt o aplecare către boală.
Mă prinde dorul să mai văd un şlap
Sau vreo bermudă bleu cu palmieri,
Când colo, pentru-întâia oară, ieri,
Mi-am regăsit izmenele-n dulap.
Miroase-a frunze moarte şi-a noroaie,
Facturile la gaze cresc în draci,
Dispar şi cuiburile din copaci
Cu tot cu ciori şi alte ghionoaie.
Sunt bălţi prin orişice adâncitură,
Umplute cu ceva nedefinit –
O zeamă numai bună de stropit,
Având miros pregnant de murătură.
S-au dus la naiba berze şi cocori,
Iar soarele e doar o amintire,
Miroase a divorţ şi despărţire
Şi alte bucurii de muritori.
Mi-e frig ca orişicărui eschimos
I s-a sfârşit untura de balenă
Şi am o faţă ca de euglenă
Ce s-a-nverzit de sus şi până jos.
Şi mai uşor cu dorul de răcori
Şi strâmbături din nas caniculare,
Pentru că mie toamna mi se pare
Plină de ploaie, vânturi şi fiori.
O fi ea vreme de făcut copii
Sau numărat de bani (după etate),
Dar ducă-se în treaba ei, măi frate,
Că mă apucă mii de pandalii!
Sorin Poclitaru
Lasa un raspuns