Există mereu câte o buturugă mică aptă să răstoarne câte un car de ”droaște” ștampilate poțelan. Că Parlamentului României nu îi mai pasă de viața și bunăstarea altcuiva decât a demnitarilor, nu mai era un mister dar ca în tumultul schimbărilor politice cei aproape 600 de somnoroși să se ocupe de o lege a vânătorii destinată clar oamenilor bogați, deci puțini, și prin care să oblige ciobanii să-și omoare câinii de la stâni, este cu siguranță absurd.

În plin scandal legat de sistemul de sănătate deficitar și de ”stângăciile” ISU, parlamentarii noștri votează în procedură accelerată Legea Vânătorii și asta fără a consulta părțile implicate. Că ”aleșii” noștri sunt mai preocupați de vânătorile lor decât de nevoile acelora care au contribuit la ascensiunea lor spre posturile de demnitari, este lucru cert, așa cum demonstrează și pensiile speciale pe care tocmai și le-au făcut cadou. Că în Palatul Parlamentului bântuie stafia ”marelui vânător” al neamului este foarte posibil numai că mă miră graba cu care parlamentarii dau fuga să-i urmeze exemplul cinegetic, din moment ce respectivul a sfârșit împușcat și asta nu din greșeală, la vânătoare, ci la zid.

Legea vânătorii nu este decât o etapă în împărțirea acestui popor în categorii, așa cum cetățenii Indiei sunt împărțiți în caste. Demnitarilor nu li se pare nimic anormal ca ei, ”aleșii neamului” să calce în picioare Constituția pentru a vâna un urs sau o capră neagră, pentru că este interzis să intri pe proprietatea cuiva, indiferent dacă pășune sau pădure, fără a obține acordul acelei persoane în prealabil. Este interzis pentru o singură persoană, mergând pe jos… dar, pentru convoiul de mașini 4X4 care distrug vegetația în drumul lor, aparent nu. Să nu mai spunem că ursul și capra neagră sunt animale protejate de lege…dar ce știu despre ”Lege” legiutorii bunului plac? În drumurile lor cinegetice pe plaiuri montane, ”corul vânătorilor” a dat piept de multe ori cu ciobanii și cu câinii lor așa că au decis să-i scoată pe aceștia din peisaj și cum nici măcar ei, demnitarii, nu îndrăznesc să scoată în afara legii oieritul, s-au gândit să-i lase pe crescătorii de animale fără câinii de pază.

Este cert că această lege a fost scrisă pe un colț de masă la un chiolhan vânătoresc, deoarece demnitarii au omis o mulțime de posibilități prin care aplicarea acestei legi se poate întoarce împotriva lor. Eu mă gândesc că dacă legea limitează numărul câinilor de stână, punând în pericol atât viața ciobanilor cât și pe cea a animalelor, nimic nu-i poate împiedica pe ciobani să-și cumpere fiecare câte 2-3 câini de atac, de talie mare, cu care să vâneze …vânătorii care vin pe pășunile lor. Până la urmă, e sigur că vânătorii își vor aduce aminte de ”obligația” lor de a vâna lupi și animale periculoase pentru oameni, înainte de a putea vâna trofee.

 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.