Dacă tot am inceput să publicăm poezie de dragoste, iată una care cu siguranță va stârni un zâmbet nostalgic, o poezie în care Sorin Poclitaru ne arată că aripile viselor sunt nesfârșite.

Crăciun

 
Ia-ți zăpezi și gheața ,pentru drum merinde,
Treci printre troiene prinse în ghioc,
Vino dimineața, să îți vând colinde
Și trifoi albastru, văduv de noroc!
 
Treci prin țări lapone, unde cresc dihănii,
Ia un vâsc de sticlă și un vâsc de lut
Iar când Moș Crăciunii vor urca în sănii
Vino, înghețată, și-am să te sărut!
 
Să te-mbraci în țurțuri și să porți beteală,
Am să-ți rup, cu dinții, pielea de lămâi
Am o viață nouă ,intră-n dânsa goală
Intră-nfrigurată ,intră și rămâi!
 
Am să-ți torn în sânge must de conifere
Să miroși a munte și a cherestea,
Te aștept la poartă, îmbrăcat în mere
Si fumând tăcerea  dintr-o narghilea!
 
Îți cunosc minciuna șoldurilor line,
Vino, dintre ghețuri ,am să mă supun
Gura ta fierbinte, plină de rubine
Să-mi împodobească noaptea de Crăciun!
 
O să treacă magii, pe furiș, ca furii
Aur să ne-aducă,smirnă și tămâi
Urcă-mi-te-n brațe, să te-nchin pădurii
Și să-ti spun ,frumoaso,te iubesc,rămâi!

Despre autor

Postari asemanatoare

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.