Văd oameni triști, gârboviți sub povara unor probleme care se tot adună, probleme pe care nici nu le pot rezolva, nici nu le pot mărturisi alcuiva, pentru că n-au cui. Am avut și eu parte de asemenea momente și am pățit și eu tot felul de minuni din partea unor oameni pe care îi consideram prieteni. Ba mă judecau pe mine pentru ce pățisem, ba îmi spuneau ca ei m-au avertizat și merit ce-am pățit deoarece nu i-am ascultat. Cei mai mulți îmi plângeau de milă, sufereau pentru mine, într-un cor antic de bocitoare copiat parcă dintr-o tragedie greacă.
S-a dovedit că timpul petrecut cu acești oameni nu era decât o ușă către noi suferințe, calea cea scurtă către noi dezastre așa că până la urmă am închis acestă cale preferând să sufăr singur de suferințele mele decât să îmi provoc altele noi. Ani de zile am purtat în mine dureri nemărturisite, fapte din trecut care nu mă lăsau să trăiesc în prezent și împiedicau astfel venirea viitorului.
A fost nevoie să descopăr că iertarea nu înseamnă ispășire, că ea nu este o rezolvare a problemei, pentru a realiza că nu am nevoie de iertarea nimănui atâtă vreme cât pot recunoște că am făcut o eroare și mă pot ierta pentru că am făcut-o. Normal că nu vorbesc aici despre greșeli în fața legilor și cutumelor societății umane ci despre greșelile pe care le facem față de acei oameni pe care îi iubim. Prietenul de care avem nevoie în asemenea condiții nu este un participant la problema noastră și nici un martor la mărturisirea păcatului comis. El trebuie să fie un simplu înlocuitor comod al Zidului Plângerii, care ne lasă să-i udăm cămașa sau bluza cu lacrimile pe care nu suntem capabili să le vărsăm singuri, un burete care să absoarbă cât mai mult din durerea noastră ascunsă.
Un asemenea prieten nu va redeschide subiectul cu tine, cu atât mai puțin cu altcineva și, la modul ideal, se va comporta toată viața de parcă respectivul moment nu s-ar fi întâmplat niciodată. Nu spun că asemenea prieteni sunt la îndemână ori ușor de găsit, dar vă îndemn să încercați voi să deveni asemenea oameni, dăruindu-le altora ocazia de vă găsi pe voi.
Lasa un raspuns