Ilișești este satul de reședință al comunei cu același nume. Din punct de vedere administrativ comuna se află situată în centrul treimii estice a județului Suceava, luând ființă în urma referendumului din 2004, când din comuna Ciprian Porumbescu s-au format trei comune distincte: Ilișești, Bălăceana și Ciprian Porumbescu. Suprafața totală a comunei are 3.306 ha, (32 km2), fiind considerată o comuna mică în comparație cu celelalte comune din județ. De fapt, prin referendumul din 2004 s-a revenit la vechea formă de organizare administrativă existentă în perioada interbelică și în prima parte a perioadei comuniste.
În anii 60 s-a hotărât la nivel național, o nouă reîmpărțire administrativă, care urmărea reducerea numărului de comune cu circa 15% și transformarea unor așezări rurale cu populație numeroasă în orașe. Existența hărților și a documentelor de arhivă de la primărie și de la Arhivele Statului dovedesc această revenire administrativă în hotarele care corespund perioadei interbelice.
La Nord, comuna Ilișești se învecinează cu comuna Bălăceana, începând de la pârâul Glodosul , culmea dealului Bahrina și zona de confluență a pâraielor Bălăceana și Ilișașca. În Est, pe direcția N-S se învecinează cu comuna Stroiești. În partea de S-V, se învecinează cu comuna Păltinoasa, de la izvorul pârâul Negru, până la dealul Ursoaia. În continuare, spre vest, pe o linie sinuoasă ce urmărește versantul estic al dealului Ursoaia, al dealului Varvata și versantul vestic al dealului Salcia, se învecinează cu comuna Pârteștii de Jos.
Din istoria localității: cele două biserici
Satul și biserica sunt pomenite pentru prima dată într-un document datat din 1490, când biserica este sub ascultarea Episcopului Rădăuților. Istoria satului se suprapune peste istoria bisericii, aceasta fiind distrusă ori de câte ori satul a fost ars și devastat, fie de poloni, turci, tătari, fie de mercenari cazaci. Există dovezi scrise că vechea biserică a satului, distrusă de vitregiile vremii a fost în Saliște de unde, în sec. al XIX-lea, au fost recuperate câteva grinzi vechi de stejar semiars, care au fost folosite la construirea a două troițe, astăzi dispărute. Actuala biserică ortodoxă a fost zidită în 1714 de medelnicerul Ionașcu Isăcescul și de jupâneasa Alexandra așa cum rezultă din pisania de pe biserică. Scopul inițial a fost de construire a unei mănăstiri care a funcționat până în 1782, când autoritățile austriece au desființat aproape toate mănăstirile și schiturile din Bucovina. Din 1797, actuala clădire a funcționat neîntrerupt ca biserică a satului.
A doua biserică a comunei are o poveste mai aparte. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Ilișești este un lăcaș de cult construit în anul 1901. Ea a funcționat inițial ca biserică evanghelică (luterană) până în 1940, când germanii din localitate au emigrat în Germania. Rămasă mult timp nefolosită, biserica a fost devastată și jefuită. Ea a fost preluată în 1986 de către comunitatea ortodoxă din sat care a reparat-o, fiind sfințită ca biserică ortodoxă în anul 1990. În prezent, aici se celebrează slujbele religioase ale comunității ortodoxe din Ilișești. Această biserică are același hram cu cel al fostei mănăstiri Ilișești, construită în perioada 1709-1714 de marele medelnicer Ionașcu Isăcescu și care este inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2010.
Minoritatea germană de la Ilișești
Este cunoscut faptul că după anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Ilișești (în germană Illischestie) în 1787 și erau țărani din Hessen, Pfalz și Baden, de confesiune evanghelică (luterană).
În anul 1859 a fost înființat Protopopiatul Evanghelic din Ilișești, condus de pastorul Franz Samuel Traugott Gorgon, care a slujit și la Ițcanii Noi până la moartea sa din 1900. Fiica pastorului evanghelic din Ilișești, Berta Gorgon, a fost marea iubire a compozitorului Ciprian Porumbescu (1853-1883).
Comunitatea germană a continuat să crească până în 1918. Pe măsura dezvoltării comunității germane, s-a construit în sat o școală germană, care a funcționat ca „Școală Privată Germană Protestantă” până în 1940. Etnicii germani au construit și biserici: o biserică catolică (1895) și una protestantă (1901).
După Unirea Bucovinei cu România (1918), numărul germanilor din Ilișești s-a menținut constant. În anul 1930, populația satului Ilișești (care era și reședință a Plasei Ilișești din județul Suceava) era de 4.228 locuitori, dintre care 2.030 români (48,01%), 2.001 germani (47,32%), 130 evrei (3,07%), 44 țigani, 7 armeni, 7 cehi și slovaci, 4 ruteni, 3 polonezi, 1 rus și 1 de alt neam. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 2.066 ortodocși (48,86%), 1.868 evanghelici (luterani) (44,18%), 151 romano-catolici (3,57%), 131 mozaici (3,09%), 7 armeni, 4 adventiști și 1 greco-catolic.
O parte însemnată a germanilor bucovineni a emigrat în Germania în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în cadrul planului autorităților germane de a-i aduce în patrie (Heim ins Reich) pe germanii din sud-estul Europei. Cu acea ocazie, Erast Tarangul a menționat un gest simbolic al germanilor bucovineni, care pune în valoare climatul de toleranță din Bucovina interbelică. Astfel, Erast Tarangul arată că:
„În anul 1940 s-a organizat repatrierea (Umsiedlung) nemților din Bucovina. În baza unei convenții dintre statul român și cel german, o comisie mixtă româno-germană a făcut inventarierea bunurilor lăsate de germanii repatriați. Aceste bunuri au fost preluate de statul român, care a achitat statului german contravaloarea lor în cereale și petrol, urmând ca statul german să-i despăgubească pe nemții repatriați. În comuna Ilișești, situată la 18 kilometri depărtare de Suceava, o comună mare cu gospodării frumoase, locuită jumătate de români și jumătate de germani coloniști șvabi, aceștia n-au trecut la inventarul bunurilor predate statului român biserica, clădirea școlii, casa parohială și o frumoasă casă de cultură cu un etaj, ci le-au donat pe toate comunei Ilișești și locuitorilor ei români, arătând că mai bine de un secol șvabii din Ilișești au conviețuit cu românii din comună în pace și bună vecinătate și că doresc ca aceste bunuri să rămână acestora ca o frumoasă amintire”.
Simion Florea Marian
Cea mai de seamă personalitate a satului, rămâne Simion Florea Marian. Acesta s-a născut în Ilisești pe 1 Septembrie 1847 și a fost un cunoscut folclorist, etnograf, naturalist, istoric, profesor, preot român, membru titular al Academiei Române.
Simion Florea Marian a fost pe rând preot în Poiana Stampei (1875-1877), Voloca (în apropiere de Cernăuți) (1877) și Siret (1877-1883), profesor de religie și limba română la „școala poporală” și la „școala reală inferioară” din Siret (1879-1883), profesor de religie la Gimnaziul greco-ortodox din Suceava (1893-1907), protopresbiter (1903). A fost de asemenea un membru activ al Academiei Române (1881), membru în Societatea geografică română și Societatea istorică română din București, în Comisia centrală pentru conservarea monumentelor istorice din Viena, membru de onoare al mai multor societăți culturale (Societatea Academică Literară „România Jună” din Viena, Junimea și Dacia din Cernăuți etc.)
Simion Florea Marian este considerat unul din cei mai de seamă folcloriști și etnografi români, lăsând urmașilor o operă încă neegalată în literatura noastră de specialitate. Pe lângă culegeri de folclor din toate ținuturile locuite de români, a scris monografii despre sărbători, datini românești, ornitologie, cromatică etc. Prin opera lui a pus bazele cercetării științifice a folclorului și a stimulat culegerea amplă a creațiilor populare de către alți cercetători.
Comuna Ilișești în prezent
După desprinderea din anul 2004 de comuna Ciprian Porumbescu, Ilișeștiul a cunoscut o continuă dezvoltare din punct de vedere administrativ. De aceea comuna se bucură de o bună infrastructură rutieră, cu drumuri asfaltate sau betonate, care ar face de rușine destule orașe din județ. Când treci prin comună, se observă cu ochiul liber o bună gospodărire a localității, gospodărire care se datorează în bună parte atât sătenilor, cât și primăriei. Și pentru că tot veni vorba de primărie, autoritățile locale au accesat și anul acesta, prin PNDL, fonduri pentru două proiecte importante pentru comunitate. Primul, în valoare de 135 993 lei, se referă la construirea unei centrale termice și a instalației aferente pentru școala din localitate, iar al doilea, în valoare de 521 072 lei, presupune construirea unui pod peste pârâul Ilișașca.
Lasa un raspuns