Dacă ar fi liniște la mine în casă (dar nu e), aș scrie un editorial frumos, despre lucrurile cu adevărat importante pe care nimeni nu l-ar citi, dar pentru care prietenii mi-ar da like din politețe, zicând în sinea lor, că „iară a scris ceva plictisitul ăsta. Oare cu cât îl plătește?!?”.
Noroc că Andreea dă cu aspiratorul, muzica pentru copii e dată la maximum, cea mică țipă, iar eu stau închis în baie pentru că în alt colțișor de casă nu mai am loc. Așa că voi scrie un editorial facil, la îndemâna tuturor, care tot nu va fi citit, dar măcar nu mă chinui cu el. O să curgă firesc, în limita celor 500-600 de cuvinte în care trebuie să mă înscriu, așa cum cum curge o cană de vin pe gâtul unui om însetat de libertate, pentru că tărâmul bahic este unul al democrației și al tuturor posibilităților. Un fel de America. Doar că Statele Unite ale Americii își îmbată locuitorii cu iluzii, nu cu alcool. Iluziile sunt bune, pentru că îngrașă. Țin de foame, întrețin speranța, te ajută să fii optimist și să crezi că faci parte din cel mai măreț popor al lumii. Băutura distruge speranța și numai pentru câteva clipe te face să te crezi cel mai important om din galaxie, cel mai bun amant, cel mai bogat om, cel mai cel, după care vomiți sau faci ciroză și mori. De prost, oricum ești prost fie că bei prea mult, fie că te alimentezi cu prea multe iluzii, numai că iluzia întreține speranța și cu ea în gând, poți să te deștepți la un moment dat și să realizezi lucruri remarcabile.
De ce mă leg de băutură. Din cauza oamenilor incredibili pe care i-am cunoscut și care s-au distrus din cauza ei. Chiar sub garsoniera mea locuiește un fost inginer electric, doxa de fizică și matematică, care de la director adjunct la o fostă întreprindere comunistă a ajuns să lucreze ca agent de pază și probabil că acesta va fi ultimul său loc de muncă, pentru că sigur îl vor da afară și de aici.
Cunosc un tip cu doctorat în fizică atomică, făcut în Rusia. A venit în țară, a lucrat la Cernavodă, după care a venit ca profesor în județ, apoi a ajuns să lucreze cu ziua numai ca să aibă bani de băut.
Cunosc un tânăr medic de obstretică-ginecologie, care și-a început rezidențiatul la Timișoara, s-a apucat de băut, iar acum lucrează pentru unul dintre cei mai mizerabili oameni din piața Angro a orașului ca manipulant. Totul pentru băutură.
Taică-său, inginer mecanic, cu școală veche, făcută cum trebuie, a avut primele două ateliere auto particulare din Suceava, după 90. Avea o familie frumoasă, a ridicat o vilă, a făcut bani, a cunoscut o panaramă, s-a dat la băut, a renunțat la nevastă, afacerile s-au dus pe apa Sâmbetei, a rămas fără casă iar acum repară mașini pe orice tăpșan (și chiar o face bine de tot dacă îl prinzi treaz) ca să aibă de băut.
Decât să le oferim de băut oamenilor, mai bine le-am oferi iluzii. Să facem tot posibilul să le întreținem speranța aprinsă. Cât timp mai există speranță, totul se poate transforma într-un târziu în ceva bun. Nu rezolvăm nimic dacă o înecăm în băutură!
Lasa un raspuns