Cândva, pe la mijlocul anilor 80 când marile ordinatoare cu cartele perforate au făcut saltul la computerele personale, s-a întors o nouă filă în istoria lumii. Tehnologic am trecut în mileniul 3, dar trecerea s-a făcut cu costuri uriașe, toate suportate de latura afectiv-emoțională a populației globului. În numai 40 de ani aplicațiile tot mai multe ale ciberspațiului au distrus ceea ce 5 milenii de acumulare au creat, adică au distrus definitiv omul modern. Omul modern făcea ceea ce făcea pentru că știa de ce, pentru că știa în mare bazele științelor exacte și psihologia creației. Omul cibernetic face ceea ce face pentru că poate, nici factorii morali și nici cei sociali nereprezentând un impediment în calea voinței sale.
Viteza cu care se desfășoară viața în jurul nostru, multitudinea de noțiuni noi pe care suntem obligați să le acceptăm dacă nu vrem să pierdem legătură cu plutonul fruntaș seamănă din ce în ce mai mult cu imaginea unui individ care aleargă foarte repede pe o bandă rulantă care se deplasează în direcție contrară cu o viteză mai mare decât a lui. De aceea apreciez filozofia melcului care se deplasează unde și când vrea el, exact atâta timp cât dorește având mereu posibilitatea de a se retrage în propria locuință, singura realitate imediată unde se simte protejat. În plus, viteza de deplasare a melcului îi dă acestuia posibilitatea să observe viața sau un oarecare element al ei din toate unghiurile de vedere.
Lasa un raspuns