Am întâlnit din păcate oameni inapți să ierte, care duc cu ei amintiri negative capabile să le distrugă viața. Fără să țină cont de experiența acumulată pe parcursul vieții, ei țin traume copilărești pe care le lasă să le otrăvească zilele vieții din prezent.
Trecerea către astăzi este posibilă numai dacă reușim să închidem toate zilele trecute, altfel, readucerea în actualitate a restanțelor nu face decât să limiteze drastic posibilitățile oricui de a trece spre mâine.
O foarte bună prietenă își începe viața proprie de la 45 de ani, pentru că abia acum a înțeles că a îi ierta pe alții nu ajunge dacă nu reușești să te ierți pe tine, indiferent dacă trebuie să te ierți pentru greșelile proprii sau să te ierți pentru că ai acceptat greșelile altora. A durat mult până a înțeles că nu toate greșelile sunt de fapt greșeli în momentul de față și că prelungirea opticii copilăriei în viața de azi e contraproductivă pentru un om matur. După multă muncă de convingere și multe resentimente, prietena cu pricina care nu era de acord cu cea mai mică schimbare în viața ei a ajuns să privească cu încredere în viitor și pregătește schimbări majore în comportament odată cu mutarea în alt oraș.
Condiția trecerii nu este numai iertarea, aceasta este doar o metodă. Condiția trecerii este atingerea nivelului la care adevărul devine necesar existenței, excluderea minciunii din viața proprie fiind singura cale spre asta. Nu poți să aplici schimbări majore în comportamentul propriu până nu ești în stare să discerni ce e adevărat și ce nu în jurul tău.
Lasa un raspuns