Digestie și digestivi

Dacă de efectele neplăcute cauzate de excesul de mâncare scapi cu o mână de diverse hapuri îndeajuns de mediatizate ca să le mai menționez și eu, iar efectele nocive ale băutului peste măsură trec cu un pumn de aspirine și-o găleată de zeamă de varză, efectele exceselor senzoriale nu au alt leac decât consumarea dezamăgirii.
Crăciunul face minuni nenumărate, de la oameni care își aduc aminte de părinți și bat Europa, sau chiar lumea, pentru a fi alături de ei, și până la politicienii care uită că sunt politicieni și se implică în acțiuni caritabile destinate unora din dezmoșteniții sorții și o fac pe ascuns. Din păcate… minunile țin 3 zile și dezamăgirea apare atunci când minunile încetează și lucrurile reintră în normalul anost.
Am văzut multe minuni în aceste zile, mai mari sau mai mici, dar minuni fără îndoială, și m-am întrebat cum va fi după încetarea lor, ce mă va putea ajuta să trec peste lipsa lor din viața mea. Sigur că aș putea folosi ca digestiv neîncrederea, căutând nod în papură gesturilor care m-au impresionat sau ironia, luând în râs momente rare dar sublime, dar, asta ar fi egal cu o cură de medicamente după ce am băut o viață… o autoamăgire.
Sunt sigur că fiecare dintre dumneavoastră are soluții proprii pentru asemenea probleme așa că a mea, căci mi-am găsit și eu una, nu vă va supăra prea tare. Eu m-am decis să încerc să compensez lipsa minunilor făcute de alții ocazional prin unele ale mele, mai mici dar mult mai dese, în tentativa de a face Crăciun din fiecare zi din restul de viață care mi-a mai rămas. Știu că veți zâmbi sarcastic și veți râde copios pe seama mea, dar asta nu mă împiedică să încerc, deoarece știu că se poate.