Încă rari, oamenii care se îngrijesc de spijinirea creșterii acestor arbori, de primii lor ani în viață, sunt îndeobște necunoscuți, dar acest articol este menit să ridice parțial vălul, dându-vă ocazia să faceți cunoștință cu unul dintre ei.
Ca jurnalist și apropiat fenomenului folk, am început să văd efectele activității acestui OM în urmă cu trei ani deoarece festivalurile organizate în zonă cuprindeau, la secțiunea copii, talente incontestabile. De cunoscut, l-am cunoscut mai întâi ca pe un specialist în sonorizarea evenimentelor, mereu gata să muncească pentru ca spectacolele să fie cât mai bine organizate. Apoi am aflat că Liviu Ciulei era cel care îi ajutase pe mulți dintre copiii talentați de pe scene să-și descopere și să-și șlefuiască talentul și am vrut să știu mai multe despre ceea ce am ajuns să numesc fenomenul Dorohoi. M-am apropiat de subiect prin urmărirea rezultatelor sale, fapt îngreunat de condițiile pe care statul le oferă, mai precis nu le oferă, pentru afirmarea tinerelor talente și de vârsta foarte fragedă ale elevilor lui. Mai întâi Cosmin Mariciuc și mai de curând Sebastian Ionel, demonstrează pe lângă talent nativ, o seriozitate față de actul artistic care lipsește multor nume consacrate din lumea folk-ului și asta în pofida faptului că au doar 14-15 ani. Cum această atitudine trebuie să vină de undeva, am căutat sursa și am descoperit că atât cei doi menționați cât și mulți alții, erau elevii lui Liviu Ciulei.
Vineri 4 decembrie, la Dorohoi, profesorul Ciulei a organizat o serbare a iernii, un eveniment anual în care toți elevii săi au șansa de a-și proba calitățile în condiții de scenă dar fără stresul unui juriu sau public necunoscut. Am fost acolo deoarece trebuia să văd de unde apar fenomene ca Sebastian, cum se produc transformări în bine ca cea a lui Vlad Calimandruc sau cum ajung militari de elită, căliți prin războaiele lumii, să cânte cu suflet de copil. Fără această vizită n-aș fi înțeles probabil niciodată ce se întâmplă la Dorohoi și aș fi rămas, indiferent, să constat că mai apare încă unul și încă unul de pe poarta aceea, pentru că, fiți siguri, vor mai apărea. Și nu toți vor fi artiști, poeți sau cântăreți, orice destin le stă înainte vor păși spre el cu încrederea în sine și curajul pe care a știut să li-l insufle Liviu Ciulei și toți oamenii minunați care s-au adunat în jurul lui datorită faptului că au înțeles că viitorul nu vine de la sine.
Toți cei care au urcat vineri seara pe scenă, indiferent dacă aveau 2 ore de pregătire sau peste 200, că împliniseră 7 ani sau 40, sunt câștigătorii unei curse solitare cu viața. De frumoasa Elisabetta și până la deosebitul Claudiu, toți mi-au demonstrat faptul că fără curajul de a dezvălui frumosul din noi nu putem crea nimic valoros. Pentru că subiectul este ceva mai vast și pentru că mai e mult de vorbit pe tema asta, vă rog să-mi permiteți să revin asupra subiectului cât pot de curând, pentru că am văzut la Dorohoi câteva talente adevărate.
Există vorba din bătrâni cu copilul, pomul și cartea, ca dovezi ale trecerii noastre prin viață. Mă întreb ce fel de urme lasă Liviu Ciulei care, pe lângă copilul propriu crește generații de copii ca pe arbori puternici, capabili să ne sprijine viitorul.
Lasa un raspuns