Libertatea are de multe ori un preţ ridicat. Uneori preţul plătit pentru libertate e chiar libertatea. Însă cel mai adesea costul întrece beneficiile. Pentru că libertatea nu e pentru oricine, e pentru cei care au inventat-o. Europa în care am intrat se prezintă ca un civilizator perfect, un urmaş al tradiţiei greco-romane, asumându-şi responsabilitatea de a transmite propriile valori întregii omeniri. În fapt, chinezul, indianul, africanul se îmbracă dimineaţa în costum, foloseşte o maşină de provenienţă nordică, trăieşte şi gândeşte după criteriile impuse nu de tradiţia sa, ci de cea a lui Aristotel şi Platon. Occidentul este un produs exclusiv al Greciei care a inventat raţiunea, al Romei care a inventat pragmatismul şi al creştinismului care le-a exacerbat pe primele două. România nu este prima colonie europeană, din contră, printre ultimile. Să ne amintim de efortul colonizator şi civilizator al Americii precolumbiene. În manuale putem citi că populaţia americană nativă din zona Mexicului de azi a scăzut de la 25 de milioane în 1519 la 1,5 milioane în 1590. Frumos spus, nu? În mai puţin de jumătate de secol a fost exterminată trei sferturi din populaţia indigenă a întregii Americi. A urmat Africa cu civilizarea acesteia prin transferul populaţiei sub formă de sclavi către metropolele nordului. Populaţia Africii s-a redus astfel la jumătate. Sclavia a fost bine acceptată fiind permisă de Biblie şi Evanghelii. Europa se simte peste tot la ea acasă. Ea nu cucereşte, civilizează. La început sub scuza creştinării barbarilor, ulterior pentru pentru a răspândi gândirea şi secolul luminilor. Întotdeauna coloniile îi provoacă pierderi. Preţul plătit pentru spolierea populaţiei şi a materiilor prime este rescrierea istoriei, în fapt acest furt fiind prezentat ca un efort civilizator. Propaganda ne prezintă o Europă care mai mult investeşte în ţările dominate decât beneficiază de pe urma lor. Iar acestea vor fi pedepsite dacă nu îi sunt recunoscătoare. România a acumulat o datorie imensă în cei 26 de ani petrecuţi în tranziţia de la dictatură către nicăieri. Am plătit şi continuăm să plătim o datorie care nu numai că nu se stinge, dar continuă să crească sub magia dobânzilor bancare şi a rostogolirii tranşelor de rambursat. Principiul este că debitorii săraci plătesc întotdeauna. Ştergerea parţială a datoriilor nu a fost luată niciodată în calcul pentru România. Europa a enunţat principii precum libera circulaţie a mărfurilor. În felul acesta produse subvenţionate în ţările dezvoltate cu până la 40% au inundat piaţa internă provocând falimentul capitalului autohton. Forţa de muncă specializată a fost preluată cu braţele deschise contra unui cost derizoriu, populaţia reducându-se într-un sfert de secol cu cinci milioane de persoane. Batem la porţile spaţiului Schengen fără să ne audă nimeni, la fel ca şi pentru vizele Ambasadei SUA, în numele proclamaței libertăţi a circulaţiei persoanei. Reguli şi măsuri restrictive au inundat viaţa noastră, sufocând statul, societatea şi piaţa. Ceea ce nu se spune este că opt miliarde de oameni nu pot trăi la nivelul economiilor vestice. Şi pentru ca ironia sa fie completă aparatul de propagandă al Uniunii Europene ne găsește tot pe noi vinovaţi de ritmul de dezvoltare, uitând ca ea a impus personajele obscure care au condus statul roman în ultimul sfert de secol. Ceea ce sper sa înţeleagă cei care ne conduc este că ar trebui să ne lase să ne dezvoltăm, să ne alegem în mod real conducerea țării, să sprijine programele de infrastructură, educaţie, învăţământ, prin infuzia de capital fără blocaje birocratice gândite anume pentru a nu putea fi depăşite decât de o elită redusă care deja deţine bani. Dar avantajul puterii constă tocmai în a te sustrage de la regulile pe care chiar tu le proclami și astfel se continuă cercul vicios al unei Europe cu două viteze, una a celor ce au nevoie de resurse și nu vor să îşi împartă bogăția cu nimeni, iar cealaltă a populaţiilor mulţumite sa trăiască în mirajul viselor și promisiunilor neîmplinite.
Lasa un raspuns