Tică Darie, un tânăr cu viziune

La vremea aceea nu era mai mare de 12-13 ani, dar de pe atunci dădea semne că nu avea să crească a fi un sucevean obișnuit. De pe atunci era înscris și participa activ la întâlnirile Cercetașilor suceveni, astfel că implicarea lui în viața socială, chiar dacă la nivel micro – la vremea respectivă – era vizibilă.

„Am avut șansa ca la 12 ani să devin cercetaș, fapt pentru care sunt foarte recunoscător și consider că cei 7 ani de activitate din cadrul centrului local Suceava au contribuit foarte mult în formarea mea. Prin urmare am simțit că e util să ofer din energia mea și ce am învățat, copiilor și tinerilor din Roșia Montană”, spune Tică Darie.

Așa cum ne spune chiar Tică, cercetășia și încrederea părinților l-au influențat cel mai mult, pentru că dacă părinții nu i-ar fi dat libertatea de a călători de mic, probabil orizonturile sale nu ar fi fost atât de largi acum.

A urmat apoi, același liceu, în care l-am cunoscut și eu, Colegiul Național „Ștefan cel Mare”, și a plecat apoi să studieze mai departe la o universitate din Danemarca, unde a studiat designul media. Asta se întâmpla prin 2011.

Ideea

La sfârșitul anului universitar, când se pregătea să se întoarcă în România, acasă la Suceava, i-a venit ideea să se întoarcă acasă pe bicicletă. Cam extrem am spune noi, având în vedere că între Copenhaga și Suceava sunt aproape 3.000 de kilometri.

„Vroiam să ajung în România pe bicicleta, dar doream să existe o cauză, nu doar să pedalez fără să fac ceva util. M-am gândit o săptămână. Când mi-a venit în minte Roșia Montană, n-am mai stat pe gânduri și am zis că aceasta e cauza pentru care trebuie să pedalez”, spune acesta.

Pe drum a dormit în cort, în păduri sau la marginea drumului, iar în capitalele europene traversate a dormit la oameni primitori care nu au stat pe gânduri când le-a cerut o noapte de somn. Le-a povestit tuturor celor pe care i-a întâlnit despre Roșia Montană și a reușit să ajungă la destinație în nu mai puțin de o lună. Acolo a rămas surprins de primirea pe care localnicii i-o făcuseră. Posta zilnic pe blogul său, astfel că cei care îi urmăreau parcursul au reușit să îl aștepte cu pâine, sare și pălincă, exact la intrarea în Roșia Montană. Nu era prima dată când ajungea în Roșia Montană, dar era prima dată când făcea ceva pentru această comunitate.

Un an mai târziu revenea pe același traseu Copenhaga-Roșia Montană, de data aceasta nu singur, ci cu o prietenă din Germania care i s-a alăturat după ce s-au cunoscut la festivalul FânFest. Tot atunci, în 2013, s-a hotărât că avea să facă din Roșia Montană acasă, și astfel suceveanul s-a transformat încet, încet în roșian. Anul trecut de Crăciun, acest lucru a devenit oficial, pentru că Moș Crăciun i-a adus și buletinul de Roșia Montană.

Practica

După ce s-a mutat în noua lui casă – o casă închiriată – a început să se implice activ în viața socială din munții Apuseni. Văzând că lipsurile sunt multe și resursele puține, a încercat să găsească modalități de a schimba perspectiva roșienilor. Și de unde altundeva să începi dacă nu de la cea mai tânără treaptă? Fiind cercetaș cu experiență a înființat rapid Cercetașii de Roșia Montană, asociație la care iau acum parte mai toți copiii Roșiei.

„Mi-am dorit să mă implic direct în comunitate pentru a contribui la dezvoltarea locului. Am început prin înființarea acestui centru local de cercetași împreună cu localnicii și chiar cu copiii din comunitate. Consider că educația stă la baza tuturor, iar copiii și tinerii din Roșia Montană sau din multe alte comunități, localități au nevoie de această metodă cercetășească care își propune să îi formeze pentru a deveni cetățeni responsabili în societatea în care trăiesc. Pe urmă am făcut dulcețuri, siropuri, zacuscă și am încercat să valorific ceea ce am descoperit. O mare parte din doamnele din Roșia Montană știu să facă, și se pricep de minune, ciorapi din lână și tot felul de alte produse din lână. Cu timpul am dorit să dezvoltăm acest lucru, iar ușor, ușor s-a pus de o afacere și mai serioasă cu produse din lână Made in Roșia Montană”, povestește Tică.

Așa s-a ajuns la afacerea „Made in Roșia Montană”, o afacere care a creat 20 de locuri de muncă pentru o comunitate care părea că nu mai are nicio șansă reală de a ajunge la prosperitate. „Magazinul online cu produse din lână lucrate manual este o inițiativă care funcționează, dar care încet, încet se va dezvolta și va crește și mai mult. Dulceața, siropurile, zacusca, fac parte dintr-o idee pe care doar am testat-o puțin, dar care ar putea fi implementată și ar avea potențial”, mai spune el.

Fiind conștient că lucrurile trebuie să se miște mai repede și mai cu avânt a decis în urmă cu câteva săptămâni că se poate implica chiar mai mult în viața comunității. A făcut o campanie de adunare de fonduri pentru… campanie electorală, bineînțeles, pentru că Tică Darie tocmai a împlinit vârstă minimă pentru a deveni primar în Roșia Montană. După ce a adunat exact cât îi trebuia pentru campania electorală, puțin peste  cei 5.000 de lei necesari, a returnat banii în plus celor care au donat și acum așteaptă să vadă rezultatele.

Suceveanul Tică Darie este exemplul perfect de om care sfințește locul, chiar și la doar 23 de ani. Dacă va reuși să fie ales primar, nu promite altceva decât normalitate – facilități și încurajarea economiei locale. Este adevărat, mai este sucevean doar la origini, dar faptul că Suceava a reușit să trimită în lume un tânăr cu atâta voie bună și inițiativă nu poate decât să ne bucure.

„Simţind aşa mult că trebuie să vin aici să mă implic în comunitate, pur şi simplu n-am regretat. Chiar mi-a zis un om, mi-a oferit o bucată de pâine, mergeam prin Bucium şi mi-a oferit o bucată de pâine, un colac, m-a întrebat dacă nu vreau un pup dulce şi am zis ce e ăla, am început să mă gândesc ce vrea omul ăsta de la mine şi mi-a zis că un pup dulce e un colac. Şi i-am mulţumit şi mi-a zis: n-ai de ce să-mi mulţumeşti, că doar trăim unul pentru celălalt. Şi aşa consider şi eu, că trăim unul pentru celălalt pe planeta asta şi fac ceea ce simt”, spune Tică Darie în încheiere.

Câți tineri asemănători există în România? Dar în Suceava? Inițiativa și nevoia de normalitate și progres nu ar trebui să fie doar niște idei pe care să le fluturăm pe ici, pe colo către cine ne ascultă. Ar trebui să fie principii care să fie parte din viața noastră. Cum altfel vom putea să le oferim copiilor noștri o societate sănătoasă?