Noi suntem în a doua situaţie, având doar posibilitatea de a comenta evenimentele din ultimele zile care au produs senzaţia unei insecurităţi sociale. Întrebarea firească este cine sunt cei care dirijează evenimentele şi oamenii. Altfel spus, „Cui îi foloseşte?”.
De prieteni nu am dus niciodată lipsă în acest colţ de lume aflat la confluența marilor imperii. România riscă, în actualul context al manipulării făţişe să urmeze exemplul altor state care au primit pacea socială adusă de portavioane sau tancuri. Dacă nu ne regăsim rapid stabilitatea, cele două Romanii riscă să se confrunte până la epuizare.
Nu sunt jurist şi mă feresc să îmi dau cu părerea referitor la textul ordonanţei de urgenţă care a produs atâta vâlvă. Cred că cei din piaţă au citit-o cu atenţie, au subliniat-o şi au identificat articolele neconforme constituţional. În realitate, puţină lume a citit textul iar de înţeles şi mai puţină. Majoritatea s-au lăsat convinşi, într-un sens sau altul, de formatorii de opinie care apar la ore de vârf pe ecranele televizoarelor noastre sau pe reţelele de socializare.
Scopul canalelor media nu este de a prezenta realitatea ci de o recrea, dând naştere mai multor realităţi paralele în funcţie de interesul fiecărui trust. Azi am întrebat un protestatar ce îl determină să iasă în piaţă, iar acesta mi-a spus că patronul le-a solicitat tuturor angajaţilor să participe. „Am rată în bancă, soţie şi copii, nu pot risca să rămân fără un loc de muncă”, a adăugat el. Astfel, din obligaţie sau din convingere, fiindcă foarte mulţi cetăţeni au participat cu bună credinţă, vedem o Românie care se adună în stradă şi protestează împotriva celeilalte Românii care a participat la vot şi a produs o majoritate parlamentară constituţională.
Cum ar fi de împăcat cele două Romanii? Grea întrebare fiindcă fiecare felie socială consideră că este deţinătoarea adevărului absolut. O Românie disciplinată, aşezată, care a participat la vot şi a urmărit bunăstarea naţională minimă şi o Românie frustrată de pierderea alegerilor, încercând să schimbe rezultatul acestora, din interese economice, prin alte mijloace. Astăzi constat cu surprindere cât de uşoară este manipularea. E uşor să acuz sute de mii de oameni că sunt manipulaţi, dar mai greu este să accept cât de uşor sunt eu de manipulat. Preşedintele României a venit în faţa noastră cu un mesaj intolerant, dar mai ales cu o atitudine sfidătoare. Nu contează ceea ce a spus, contează cum s-a comportat. Sfidare. Nu pentru un partid ci pentru o naţiune. Reacţia era previzibilă, mi s-a ridicat părul în vârful capului, mi-a crescut tensiunea şi am părăsit sala. Dar dacă acesta era rezultatul urmărit? Poate preşedintele spera mai mult. Ouă aruncate, petarde… Şi totuşi dacă acesta a fost jocul lui? A ştiut că nici un bărbat nu poate accepta această ofensă, fiindcă înainte de a fi parlamentari mulţi suntem bărbaţi. Preşedintele a ştiut că vom reacţiona. A sperat că vom reacţiona. Cei care pregătesc ieşirile în stradă au pregătit şi atitudinea lui din Parlament. Eu înţeleg manipularea. Nu ştiu câţi cei din stradă o înţeleg, excluzând pe cei care au interese directe. Ce program au cei care protestează? Ce doresc ei? Cine răspunde în cazul unui eşec? Şi dacă strada greşeşte? Strada a greşit atunci când L-a condamnat pe Isus şi l-a eliberat pe Barabas. Şi a greşit la infinit. Dacă m-am lăsat manipulat, îmi cer scuze în fata electoratului. Fiindcă am înţeles, mă împac cu propria conştiinţă. Însă tot ceea ce se întâmplă sunt acte propagandistice calculate şi mai devreme sau mai târziu toţi le înţelegem. Sper să nu fie prea târziu. Pentru România. Pentru noi.
Autor: Emanuel Havrici
Lasa un raspuns