Broșteni, orașul cu oameni frumoși și harnici

Broșteni este un oraș în județul Suceava,  format din localitățile componente Broșteni (reședință), Hăleasa, Lungeni, Neagra, Cotârgași, Dârmoxa, Frasin, Holda, Holdița și Pietroasa.

La recensământul din anul 2011, localitatea avea o populație de 5.506 locuitori, fiind al paisprezecelea centru urban ca mărime al județului. A fost declarat oraș prin Legea 83/2004, împreună cu alte șapte localități din județul Suceava.

Orașul este poziționat în sud-vestul județului Suceava, la granița cu județele Neamț și Harghita, pe valea râului Bistrița. Localitatea este tranzitată de șoseaua DN 17B Vatra Dornei – Piatra Neamț și nu este racordată la sistemul național de căi ferate. Din punct de vedere al poziționării și al căilor de comunicație, Broșteni este cel mai izolat oraș din județul Suceava. De asemenea, este orașul din județ situat la distanța cea mai mare de municipiul Suceava, reședința județului. Orașul Broșteni se află în aria de influență urbană a municipiului Vatra Dornei, situat la o distanță de 52 km.

Broșteni este o localitate tipică de munte, în care elementele urbane se simt doar în centrul localității, în special datorită complexului de blocuri de locuințe construite pentru personalul angajat în fostele mine din zonă. Teritoriul orașului se întinde pe o suprafață de peste 420 km², din acest punct de vedere Broșteni ocupând primul loc între localitățile județului Suceava. Dispunerea zonelor intravilane este una foarte răsfirată, specifică așezărilor de munte. Din structura orașului Broșteni fac parte fostele sate, devenite cartiere, Hăleasa, Lungeni și Neagra, iar Cotârgași, Dârmoxa, Frasin, Holda, Holdița și Pietroasa au statutul de sate afiliate orașului.

Istoria localității

Descoperirile arheologice, precum și documentele istorice pledează pentru existența unor populații vechi în bazinul Bistriței, încă din epoca paleolitică. Date asupra populației din bazinul inferior al Bistriței au rămas de la Ptolemeu, care menționează existența unei populații de carpi și carpodaci, în partea vestică a Moldovei.

Cea mai veche mențiune documentară ce se referă direct la zona Broștenilor este documentul dat de Moise Movilă din Hârlău la 26 octombrie 1630, reprodus de Nicoale Iorga. Acest document reproducea „Uricul cel vechiu” dat de Ștefan cel Mare în 1488, prin care face o danie ce înzestrează Mănăstirea Voroneț cu o moșie – braniște – în care intra și partea din valea Bistriței ce formează astăzi localitățile Broșteni și Crucea. O parte din toponimele menționate în document se păstrează și astăzi.

Cu toate că atestarea documentară este făcută abia în anul 1630, localitatea Broșteni a făcut parte din Braniștea Voronețului tocmai din 1488 până în 1807. Această moșie a fost dăruită de domnitorul Ștefan cel Mare Mănăstirii Voroneț, care a stăpânit-o în vechile hotare până când aceasta a fost anexată Imperiului Habsburgic în 1775.

După anexarea Bucovinei de către austrieci, o parte din Braniștea pe care se află astăzi comuna Crucea și orașul Broșteni a rămas în Moldova, în stăpânirea lui Teodor Mustață care, în februarie 1807, a vândut-o lui Constantin Balj. Începând cu 1877 comuna Broșteni a devenit proprietatea lui Carol I, domnitorul țării, prin cumpărare de la Balj.

După intrarea Broșteniului în stăpânirea Casei Regale, au fost construite căi rutiere județene și naționale spre aceste așezări și s-a dezvoltat mineritul. În anul 2004 comuna Broșteni a fost ridicată la rangul de oraș.

OBIECTIVE TURISTICE

 Biserica de lemn „Sfântul Nicolae”

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din oraşul sucevean Broşteni, cunoscută şi ca Biserica muzeu „Ion Creangă”, a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. O sută de ani mai târziu, aici a poposit marele Ion Creangă, care a urmat timp de un an cursurile şcolii nou înfiinţate în pronaosul lăcaşului de cult.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, locuitorii din satul sucevean Broşteni au început să ridice o bisericuţă din lemn, cu sprijinul sătenilor din localităţile vecine Lugneni şi Neagra.

Un călugăr, pe numele său Daniil de la Voroneţ, a adus cei mai buni meşteri din Bucovina acelei vremi pentru a ridica lăcaşul de cult. Un anume haiduc Moglan a plătit o bună parte din lucrările făcute la biserică, oferind şi câţiva aghiotanţi de-ai săi pentru a pune umărul la ridicarea construcţiei.

Muncitorii au folosit bârne groase de frasin şi tisă, ca materiale de construcţii, iar ca şi unelte barda şi cuţitoaia. Biserica de la Broşteni cu hramul de Sfântul Nicolae a fost construită în perioada 1760 – 1765.

Călugărul Daniel, împreună cu fratele său, a realizat icoanele lăcaşului de cult, confecţionate din lemn de molid. Acelaşi monah a fost cel care a dăruit locul pentru biserică, livadă şi cimitir. Tot el a contribuit şi cu bani pentru o parte din cărţile bisericeşti. Biserica din lemn a fost folosită de credincioşii din Broşteni timp de mai bine de 100 de ani, până în 1865, când boierul Alecu Baloş a construit un lăcaş mult mai mare, din cărămidă şi piatră. Această nouă biserică a existat puţin peste 50 de ani, deoarece în Primul Război Mondial, soldaţii austro – ungari au dărâmat-o.

După terminarea războiului, locuitorii din Broşteni au continuat să meargă să se roage la vechea biserică din lemn, timp în care a fost ridicată o alta mult mai mare, ce a fost sfinţită în anul 1925.

Bisericuţa de lemn de la Broşteni are o istorie aparte, deoarece în interiorul ei, în anul 1840, a fost înfiinţată prima şcoală din valea Bistriţei. Boierul Alecu Baloş a fost cel care a dat naştere acestei şcoli, ce avea la început şase elevi, însă cu timpul au ajuns să înveţe aici 12 elevi.

Cursanţii trebuiau să facă carte timp de cinci ani de zile, după care primeau un fel de atestat pe baza căruia se puteau hirotonisi. De asemenea, elevii învăţau aritmetică, geografie şi istorie. Niculai Nanu a fost primul dascăl al şcolii din Broşteni, el predând până în anul 1850.

Acesta a murit un an mai târziu, fiind înmormântat în curtea bisericii. Cel mai cunoscut elev al lui Niculai Nanu a fost marele scriitor Ion Creangă, care la vârsta de 12 ani a ajuns la Broşteni, urmând cursurile şcolii înfiinţate în biserica de lemn.

În anul 1950, în biserica de lemn a fost înfiinţat un muzeu etnografic. Muzeul adăposteşte tot felul de obiecte funerare vechi, icoane bizantine, un clopot german din timpul războiului, cărţi religioase, vase pentru cult, truse de botez şi împărtăşanie, diferite cruci, candele şi diferite fotografii de epocă. Iconostasul lucrat dintr-un singur lemn reprezintă piesa centrală a naosului. Poate cele mai valoroase obiecte aflate în acest muzeu sunt stranele originale şi un analog cu strană la care a cântat Ion Creangă.

Casa administratorilor Domeniilor Coroanei, construită în 1895

„Prin instituirea Domeniilor Coroanei, ați afirmat din nou că monarhia ereditară constituțională este piatra angulară a edificiului nostru național și ați voit să-mi dați o nouă dovadă de iubire și de încredere. Primesc acest semn de devotament cu recunoștință și fiți încredințați că în Palatul Meu, care este al națiunii, toate ideile, toate simțămintele, toate nevoile cele mari ale țării vor găsi totdeauna un răsunet puternic și în toate împrejurările un sprijin călduros.” În acest mod se adresa Regele Carol I corpurilor legiuitoare, la 8 iunie 1884, cu prilejul încheierii sesiunii în care s-au promulgat noua Constituție și Legea Domeniului Coroanei. Apoi, în anul 1866, era normal ca Parlamentul să voteze o listă civilă odată cu alegerea și urcarea pe tronul României a Principelui Carol.

El solicita deseori bani șefului Casei de Hohenzollern, pentru a completa nevoile Palatului dar și operele de binefacere, spre exemplu: Reparațiile și restaurările de biserici sau mănăstiri.

După declararea României ca Regat în anul 1881, cheltuielile de reprezentare ale Casei Regale au crescut. Conducerea Domeniului Coroanei nu a cruțat nicio cheltuială pentru a dota satele de pe moșii cu clădiri de școală, biserici, primării, teatre sătești, îndemnând totodată pe locuitori să ia parte la societăți culturale, biblioteci, bănci populare, șezători, ateliere, grădini școlare, cursuri de adulți, infirmerii și alte instituții pe care le-a construit.

Piatra simbolică „Ion Creangă”

Piatra se regăsește și în opera „Amintiri din copilărie”, în care marele scriitor humuleştean Ion Creangă ne-a oferit povestea celei mai fericite vârste. Autorul prezintă o întâmplare plină de amuzament în perioada şcolii urmate la Broşteni, în tovărăşia unchiului său, Dumitru.

Alte obiective turistice din orașul Broșteni sunt Școala din Holdița, construită în 1905 și Cuptorul de ars var din Dârmoxa, care datează din 1924.