Adâncata, comuna cu cea mai tânără populație din județul Suceava

Din acest motiv, comuna Adâncata este una a transformărilor continue, a caselor moderne, a oamenilor cu mult spirit de inițiativă, este o comună a viitorului. Deși mulți gospodari lucrează în străinătate, banii și-i investesc acasă, în satul drag sufletului lor, având convingerea că acolo îi va găsi bătrânețea și nicidecum în cele străinătăți. Drept urmare, Adâncata a devenit o comună în care visele devin realitate, o localitate unde totul este posibil pentru că locuitorii satelor care o formează au de partea lor tinerețea, voința și perseverența.

Istoria comunei Adâncata

O primă așezare pe amplasamentul actualului sat Adâncata datează din secolul al XV-lea. După răscoala lui Gheorghe Doja (1514), s-a stabilit aici un grup restrâns de bejenari ardeleni, care și-au făcut case „mai adânc”, în pădure. Moșia de aici a aparținut boierilor Movilă, ea fiind donată Mănăstirii Teodoreni din Burdujeni în anul 1596 de către postelnicul Teodor (Toader) Movilă, fratele vitreg al domnitorului Ieremia Movilă. Satul a devenit astfel sat mănăstiresc, cu bir si obligații către mănăstire.

Actualul sat Adâncata este atestat prima dată la sfârșitul secolului al XVIII-lea; în catagrafia din 1772 se afirmă că așezarea avea un număr de 35 case. Se presupune că satul ar fi fost întemeiat în jurul anilor 1700. Prin legea secularizării averilor mănăstirești din decembrie 1863, satul Adâncata a intrat în proprietatea statului, devenind parte componentă a comunei Hănțești din județul Dorohoi. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Hănțești cuprindea satele Hănțești (centru de comună), Adâncata și Mitoc. Adâncata era cunoscută sub denumirea de Poiana Pustie.

În anul 1890 se înființează comuna Adâncata, aceasta fiind formată din satele Adâncata și Mitocași , care se desprind din comuna Hănțești. Aflată mai aproape de orașul Suceava decât de orașul Dorohoi (reședința de județ), comuna Adâncata a fost trecută în anul 1928 la județul Suceava. Între anii 1968-2004, satele din comuna Hănțești au fost incluse în comuna Adâncata. În anul 2004, s-a reînființat comuna Hănțești, care s-a desprins din comuna Adâncata.

Denumire

Satul apare în documente sub mai multe denumiri: Adâncata, Poiana Pustie, Dîncata Ungureni sau Siliştea. Sub denumirea de Adâncata, satul apare într-un act din 15 martie 1778, cu ocazia hotărniciei moşiei Siliştea, care trecea din proprietatea Mănăstirii Dragomirna în cea a Mănăstirii Teodoreni din Burdujeni. Astfel, descriindu-se hotarul satului Siliştea se menţionează: „ …de acolo se hotărăşte cu Bereştii din Movila din Cornul Luncii drept peste luncă şi pe marginea codrului … pe piscul ce se scoboară cărarea de la prisacă şi peste Valea Mare drept în movila cu cărbuni a Hânţeştilor şi de acolo drept în petrele vechi ce sunt în Adâncata.”

De numele comunei se leagă și două legende locale, culese de preotul Dimitrie Popovici,  care a apelat la tradiţia populară locală referitoare la întemeierea satului. Stând de vorbă cu oamenii mai vârstnici, a descoperit două scurte „poveşti”, „legende”, numite de preot, pe care le-a notat cu grijă. Legendele se referă la locul unde s-au aşezat primii locuitori ai satului, „în adâncul pădurii”.

„Prima aşezare pe aceste locuri se datoreşte unor ţărani ardeleni, plecaţi în bejenie cu opt care, cu femei şi copii. Ei veneau dinspre Cetatea Sucevei, căutându-şi adăpost în pădurea care cuprindea pe atunci şi satul de azi. Când cei din faţă au început să coboare pe nişte văi, cei din urmă au început a striga să oprească. La rândul lor, cei din faţă răspundeau: «Mai adânc, mai adânc!», până au găsit loc ferit unde s-au aşezat.”

Şi cea de-a doua, mai scurtă: „Pe locul unde se află satul Adâncata, au venit la început două familii de bejenari, care s-au ţinut ascunşi în pădure. Erau de statură înaltă. Când numărul familiilor a crescut la 50, şi-au ridicat şi bisericuţa de lemn”.

Conform legendelor care circulă, ţăranii ardeleni au părăsit Transilvania, datorită asupririi sociale şi s-au refugiat în Moldova, în „adâncul” unor păduri. Deşi legendele nu sunt atestate documentar, în sprijinul acestei idei pledează existenţa bisericii de lemn cu hramul „Sf. Dumitru”, construită în stil maramureşean, precum şi denumirea de Dîncata Ungureni. Probabil, noii veniţi au fost denumiţi şi unguri, datorită faptului că Transilvania era sub dominaţie maghiară.

Așezare

Teritoriul comunei Adâncata se află situat din punct de vedere fizico-geografic în partea sud-estică  a Masivului deluros al Dragomirnei, subunitate naturală a Podișului Sucevei. O privire mai detaliată impune precizarea că această unitate teritorială se desfășoară între interfluviul înalt Suceava-Siret și culoarul morfologic al Siretului, în vestul Șeii Bucecea. Aceasta poziție îi conferă unității administrativ-teritorial studiate particularități geografice tipice Podișului Sucevei, dar și unele caracteristici proprii, impuse indeosebi de contactul cu culoarul larg al Siretului, trăsături care se reflectă inedit în condițiile de relief, climă, hidrografie, vegetație, soluri. Se învecinează la nord cu Zvoriștea, la vest cu Mitocul Dragomirnei,  la sud-vest cu municipiul Suceava, la sud cu Salcea, la sud –est cu Dumbrăveni și la est cu Hănțești.

Despre populație

Din sursele pe care le avem la îndemână în scopul reconstituirii istoricului celor trei sate componente ale comunei Adâncata, putem urmări evoluția numărului de locuitori abia începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea. În anul 1772, în „Dosare moldovenești și muntenești”, apare cu un număr de 35 de case și aproximativ 150 de persoane.

Dupa 1832 apare o creștere spectaculoasă a caselor și a populației ca urmare a migrației oamenilor din Bucovina. Așadar printre cei dintâi locuitori ai satului Adâncata s-au aflat ardelenii și bucovinenii, de aici și graiul specific satului, deosebit în comparație cu satele din jur.

Până în primele decenii ale secolului al XIX-lea, populația satului Adâncata înregistra o creștere considerabilă de la 35 de case în jurul anului 1772, ajungând la 204 în 1832 fapt care indica o populație de aproximativ 700 locuitori.

Conform ultimilor date, la 1 ianuarie 2013, populația comunei număra 4.167 locuitori, din care 2.106 bărbați și 2.061 femei.

Analiza piramidei vârstelor populației actuale pune în evidență ponderea populației tinere (0-24 ani) care reprezintă aproximativ 48% din totalul locuitorilor. Piramida cunoaște o ștrangulare între vârstele de 25-34 ani care reprezintă abia 9% din totalul populației și din nou un procent ridicat îl reprezintă populația cuprinsă între 35-64 ani (32%). Populația îmbătrânită, 65-100 ani, reprezintă doar 11%.