Am visat, azi-noapte – ce plăcut –
Că eram, la mare, cu o fată,
Tânără și chiar nemăritată,
Fără viitor, doar cu trecut.
Se făcea că mă ținea de mână,
Gângurindu-mi, blând, lângă ureche,
Că-s frumos, de nu mai am pereche
Și că-i dat cu mine să rămână.
M-am ferit, ce-i drept, dar în zadar,
M-a pupat, cu patimă, pe gură,
Clătinând superba mea dantură
Pusă cu efort de bugetar.
Ce să zic, a stat mai mult cu mine,
Însă nu îmi cereți amănunte;
Eu am sărutat-o doar pe frunte
Și am învățat-o doar de bine.
Știu numai atât, că la plecare,
Mă simțeam un pic mai obosit,
Dar – precis – de nu m-aș fi trezit
Mai visam și-n ziua următoare.
Mă retrag, spunând cam înciudat:
Nu mai vreau la mare niciodată,
Să nu vină, Doamne, iar vreo fată
Și să văd, la urmă, c-am visat!
Constantin Moldovan
Lasa un raspuns