Perioada de după 1990 a consfințit obiceiul nesănătos de a ne satisface dorințele astăzi pe cheltuiala unui viitor nesigur, în bună parte din invidie față de cei care pot cu adevărat, dar, din păcate, deoarece nu prea stăm bine cu matematica.

Privim în jurul nostru și vedem familii, altădată de invidiat în ceea ce privește nivelul de trai, cum se scufundă în anonimat. Deși pare inexplicabil, există cu siguranță un motiv și acesta sunt ratele, cu buletinul sau cu ipotecă, fiecare după cum s-a priceput. Dacă în momentul contractării acestor împrumuturi exista un excedent de venituri care ar fi trebuit să acopere ratele, a fost nevoie numai de o rată a inflației mărită ca socotelile de-acasă să nu mai coincidă cu cele din târg.

Momentul în care banii pentru rată au influențat nivelul de trai, adică trecerea pe minus a resurselor față de necesități, a fost pentru fiecare caz în parte foarte nociv. Foarte puțini dintre noi și-au dat seama că ratele trebuie calculate dublu în bugetul familiei, deoarece o sumă pe care trebuie s-o dai se adună cu aceeași sumă pe care n-o mai ai. Copiii cresc, e nevoie de mai mulți bani pentru a fi întreținuți, părinții mor și ajutorul pe care îl primeai de la ei încetează, astea sunt realități de care ar trebui să ținem seama atunci când contractăm un împrumut.

Apetitul pentru extraordinar, dorința de a epata lumea care te înconjoară, este motivul pentru care oameni aparent sănătoși își iau riscuri înfiorătoare, care îi poartă către limitele inferioare ale societății.

Am avut un foarte bun prieten care a lucrat o vreme pentru o firmă mondială de IT și care câștiga într-o lună peste 10.000 de dolari și asta prin 1992. A cunoscut o fată, frumoasă ce e drept și s-a apucat s-o plimbe prin lume, pe urmă i-a luat o mașină, pe urmă bijuterii. Banii strânși înainte s-au dus repede, așa că băiatul a făcut un împrumut cu ipotecă pe casa rămasă de la părinți. A cerut-o de nevastă, ea a zis nu, și-a luat bijuteriile, hainele și mașina și s-a dus. Omul a intrat în vrie, și-a pierdut slujba, pe urmă casa și și-a sfârșit viața sub roțile unui marfar. La timpul respectiv l-am atenționat că pune toate ouăle într-un singur coș, dar mintea lui, strălucitoare de altfel, tocmai dormea.

Vă sfătuiesc să vă faceți mereu planuri în funcție de nevoi și niciodată în funcție de dorințe.

Despre autor

Postari asemanatoare

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.