Artificii

O viață gri, plină de umbre este imediat uitată atunci când la orizont apar artificii. Că sunt de limbaj, economice sau simple efecte pirotehnice, cu toții devenim hipnotizați de lumea ireală ce ni se dezvăluie. Acum, orice pirotehnist vă poate explica importanța culorii în focurile de artificii, de unde ar trebui să înțelegeți de ce unii politicieni schimbă partidele odată cu cravata. Tot ei, dar și logica, vă vor spune că unele lucruri trebuie să se prăbușească pentru ca alte lucruri să suie în locul lor, agricultura românească, Caritas sau Fondul Libertatea fiind doar exemple la îndemână, iar dacă se încăpățânează să stea sus, trebuiesc săpate prin toate mijloacele.
La fiecare câțiva ani mai apare câte un inventator al apei calde, care confundă realitatea cu aburii beției și produce un spectacol nou cu artificii vechi sau un spectacol vechi cu artificii noi, teoretic mai performante. Chiar dacă promisiunile nu sunt niciodată noi, chiar dacă persoana le-a mai făcut și altădată, dar reprezentând un partid sau altă alianță de partide, e de-ajuns o schimbare cromatică și totul pare nou. Oamenii vor să creadă că va veni cineva care să le rezolve toate problemele, nu contează cine și nici de câte ori nu s-a ținut de cuvânt până acum și cu o irațională credulitate continuă să îmbrățișeze cauze pierdute, pe principiul că dacă cineva promite mult, va face totuși ceva din ce-a promis.
Ultimul divorț politic demonstrează că vorbele fără acoperire tind să se răzbune crunt atât pe cei care le-au rostit, cât și mai ales pe cei care au crezut în aceste promisiuni. Până una alta, artificiile s-au întors la cromatica roșie, poate mai frumoasă ca oricând, prin adăugarea, măcar teoretică, a nuanței bleu a steagului secuiesc. Spectacolul continuă, să privim în sus, nu vom observa cum ne dispare pâinea de pe masă.