Acum câteva zile am dat peste un documentar interesant, poate și din prisma acestei rubrici, despre un oraș american ce avea grijă de bătrânii săi, într-un mod mai puțin obișnuit.

Câțiva tineri, angajați, cu vieți ocupate, au decis să ajute bătrânii din comunitatea lor. În fiecare sâmbătă fiecare dintre ei, vreo 20 de la număr, trebuie să viziteze unul din pensionarii orașului. Așadar, în fiecare dimineață de sâmbătă, tinerii se echipează de jogging, și aleargă de-a lungul sau de-a latul orașului pentru a ajunge la „bătrânul desemnat”. Acesta este același în fiecare săptămână, pentru a-i ajuta pe cei doi, din generații diferite, să se cunoască și să se apropie mai mult.

La momentul în care am văzut acest documentar, pe ecran era o bătrânică simpatică ce deschidea ușa tânărului care în fiecare sâmbătă, la aceeași oră ajungea la ea. Nu-i aducea cine știe ce, câteva fructe, ori medicamente de care bătrânica avea nevoie, și despre care îl anunțase cu o săptămână în urmă. Apoi se puneau la depănat povești din tinerețea doamnei, înconjurați de fotografii și ceșcuțe de cafea sau ceai. Puteam să simt atmosfera aceea, era exact ca atunci când stăteam la bunici și ei se apucau să-mi povestească câte în lună și în stele de parcă nu mă mai puteam sătura să aud atâtea povești rupte parcă din altă lume.

Ce vreau să spun este că, în Suceava, și cu siguranță în toată România sunt o mulțime de pensionari care stau singuri în casă, așteptând să le treacă cineva pragul. Deși probabil ne-ar trebui și nouă o organizare asemănătoare cu a americanilor, poate putem începe cu rudele noastre. Când v-ați vizitat utima dată bunicii, sau rudele în vârstă? Deși poate semăna cu o favoare pentru ei, de fapt e invers. Ne facem nouă o favoare pentru că acordăm timp și altor lucruri importante, nu doar banilor și agitației.

O simplă discuție cu oamenii care și-au trăit mai mult de jumătate de viață în alt secol ne poate face conștienți de câte avantaje și beneficii avem că ne-am născut acum și nu mai devreme. E drept, pe mine personal, mă face să-mi dau seama că m-am născut prea târziu.

Acordați atenție bătrânilor cât încă mai sunt printre noi, măcar pentru discuții lejere, dacă nu să-i ajutați mai mult de atât.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.