A început un an electoral. Fiecare partid în parte tocmește hoarde de troli facebook-iști pentru bătăliile electorale ce stau să înceapă.

Pe principiul că „nimeni n-are mamă” când vine vorba de politică, în loc de argumente, se vor pregăti lături. Cu ele se va arunca dintr-o tabără în alta și cine are muniție mai multă, probabil că va câștiga. Va fi un circ online și mediatic cum rar s-a văzut. În acest context, orice om normal la cap, o să plângă de ciudă și neputință. Pentru că oricât s-ar încerca „spălarea” și „apretarea” unor partide sau oameni mai noi, nu se mai poate face nimic. Din sistem provin toți și la sistem se vor întoarce, oricât ar părea că se luptă cu el.

Abia acum, la 30 de ani de la Revoluție, putem vedea ce mârșav au lucrat serviciile secrete străine, distrugând orice urmă de normalitate, de firesc, de autentic, de bun simț, de cultură, de patriotism, etc. Nimic nu mai contează în spațiul public românesc, decât circul. El este măsură tuturor lucrurilor! Pentru că, de câțiva ani, numai asta consumă societatea românească: pâine și circ și pare să-i placă tot mai mult acest regim. Valorile, educația, argumentul au rămas numai niște concepte definite în dicționar, fără priză la public. Și pentru că le-am redus la atât, plătim cum nu se poate mai scump, pentru că plătim cu viața noastră și a copiilor noștri.

Trăim tot mai greu, împovărați de nepuțință și frustrări. Nimic nu mai este sigur, în afară de faptul că trebuie să lupți peste puteri, ca să ai o viață decentă. Ori într-o societate care se vrea democratică, care ridică în slăvi apartenența la UE și care pune pe un piedestal de aur alb, valorile vest-democratice, viața decentă ar trebuie să fie o normalitate, nu o excepție. Decența ar trebui să ceară eforturi minime, pentru a fi trăită, nu să te simți ca după 12 runde de box la categoria super-grea, după ce o obții. Într-o societate normală, trebuie să-ți poți face planuri pentru următorii zeci de ani, nicidecum nu trebuie să te gândești mereu cu spaimă la ziua de mâine.

E an electoral, domnilor! Un an în care ni se va dovedi încă odată cât de jos am ajuns și cât de tare s-a îndepărtat clasa politică de la menirea ei. Pentru că politica nu mai este despre cetățeni în România anului 2019, ci despre orgolii și ambiții personale. Astea sunt singurele care mai contează în jocul politic, în jurul lor gravitează întreaga viziune politică actuală. Cetățeanul a rămas doar un apendice cu drept de vot, care se îmbată mult prea ușor cu iluzii și se mulțumește mult prea repede cu puțin. Ca niște oi la tăiere, vom merge la vot și indiferent ce vom alege, nu o să ne fie bine după cum merităm, ci numai după cum se va vrea. Și dacă ne uităm bine, din 90 și până azi, s-a vrut prea puțin și s-a cheltuit prea mult…

 

Comentarii Facebook

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.