M-am întâlnit alaltăieri cu o cunoștință și avea omul o față lungă de-un cot, de parcă tocmai îi decedase jumătate de familie. Îngrijorat, l-am întrebat ce a pățit de-i așa negru de supărare, el fiind în mod normal un tip vesel și mi-a răspuns că ziua anterioară fusese baba lui și fiind urâtă, cu ceață și ploaie și frig, urmează pentru el un an foarte greu și urât. Mi-am stăpânit cu greu un hohot de râs, mai mult din amiciție decât din alt motiv, pentru că respectul pe care îl aveam pentru respectivul tocmai se dusese pe apa Sâmbetei.
Omul despre care vorbesc a absolvit două facultăți și are și-un doctorat dacă nu mă înșel. Are o situație materială stabile, care îi permite să treacă ușor de 2-3 ani de secetă accentuată și o sănătate de invidiat. Cât de irațional poate fi cineva ca să poată ignora toate acestea, doar pentru că într-o zi plouă afară?
Prin toamnă, hălăduind eu prin comunele Bucovinei, am vizitat și o gospodărie bogată a unui fermier și l-am găsit stivuind baloți de lucernă destinați vacilor din fermă, în timp ce din două remorci se descărcau de zor lemne într-o șură deja arhiplină. Afară era cald, vacile erau la pășune și l-am întrebat de motivul acestei supraaprovizionări. Mi-a răspuns extrem de serios că îl sunase mama lui să-i spună că urmează o iarnă foarte grea, deoarece găsise ambele scroafe din gospodărie orientate cu dosul spre portița cocinei. Cum iarna a fost cum știm cu toții și respectivele barometre au fost transformate în șunci și cârnați cu prilejul Ignatului, mă întreb pe cine își mai varsă năduful bietul fermier.
Sunt aproape 20 de ani de când am renunțat să mai contest realitatea zilei de azi în favoarea unei iluzorii zile de mâine și zău că nu-mi pare rău. Ziua de azi este singura pe care o trăim cu adevărat, ieri e istorie și dacă mâine va veni, mâine va deveni azi.
Lasa un raspuns