Cred că am mai vorbit despre oamenii care nu-și respectă cuvântul dat. Indiferent de motivul invocat, motivul real este că acești oameni nu respectă nimic, nici pe sine și cu atât mai puțin pe cei cu care interacționează în viață. În plus, tocmai acești oameni sunt cei care promit mai multe, deoarece pot oricând să motiveze că au fost prea ocupați cu alte promisiuni, dar poți avea încredere, imediat cum se ivește o ocazie, se vor ține de cuvânt și în ceea ce te privește.
Când aceia care-și încalcă promisiunile sunt politicieni sau oameni relativ străini, dezamăgirea nu este prea mare, oricum nu puneai prea multă bază pe promisiunile lor, dar când descoperi că un prieten drag te consideră prea bun prieten ca să te superi că nu-și ține promisiunile, lucrurile se complică. Ai de ales între a-ți asuma vina că te-ai împrietenit cu un om neserios și a te menține prieten cu respectivul, în speranța că va aprecia asta și își va schimba, măcar față de tine, comportamentul.
Din păcate, neseriozitatea este o boală socială mai incurabilă decât cancerul și tratamentele pentru ea nu există la farmacie. Odată format caracterul unei persoane, acesta nu se mai schimbă, decât în rău. Dacă este posibil ca un om bun să devină mai bun, este imposibil ca un om rău să devină un om bun, o atenuare a defectelor sale ducând numai la o ameliorare a caracterului persoanei. Respectivul nu va ajunge niciodată bun, va fi numai mai puțin nociv pentru cei din jur.
Cu toții avem pretenția de a fi crezuți pe cuvânt și suntem oripilați de neîncrederea celor din jur, fără să băgăm de seamă că noi înșine nu respectăm nici măcar contractele scrise, legile și constituția țării. Suntem rodul neseriozității noastre, al alienării omeniei din noi, o populație de mincinoși maladivi, de la părintele care uită să-i dea copilului bomboana promisă dacă stă cuminte, până la dobitocul care conduce ca pe moșia mă-sii pentru că tu respecți regulile pe care el, chiar dacă le cunoaște, le ignoră.
Lasa un raspuns