Cu patru ani în urmă aveam mult mai puțini prieteni, eram foarte pretențios, chiar refractar la apariția unor noi prieteni, deoarece consideram, greșit, că cei vechi îmi ajung. În viață nu ai niciodată destui prieteni, ca și inteligența sau banii, niciun număr nu e prea mare, atâta timp cât ai loc în suflet pentru toți. Prietenia e ca și avariția, cu cât ai mai mult îți dorești mai mult, și culmea e că descoperi rapid că ai loc pentru foarte mulți OAMENI în suflet, că atâta vreme cât e un 1 în față, numărul zerourilor este nelimitat.
Experiența m-a învățat însă, că atragerea prietenilor noi este o muncă dificilă, comparabilă numai cu construcția unui om de zăpadă. E nevoie de puțin noroc în alegerea omului, care se constituie în bulgărașul incipient și de răbdarea de a-l rostogoli pe zăpada afânată a lumii, ca să crească. Primul prieten nou îți va prezenta câțiva din prietenii lui, care fiind deja selectați de el, vor fi foarte dispuși să se adauge bulgărelui de zăpadă, dacă tu meriți asta. Aceștia îți vor prezenta alți prieteni sau îți vor vorbi apreciativ despre alte persoane, care merită interesul și atenția ta. Cu răbdare și dragoste de oameni, vei avea curând în viața ta oameni buni, frumoși, atenți, care să te însoțească prin lumea ta zilnică, un eșafodaj de suflete care să te încălzească la nevoie. Cu cât numărul prietenilor adevărați, incluși în omul tău de zăpadă, este mai mare, cu atât cresc șansele tale ca oricând ai avea o problemă, câțiva dintre ei să fie liberi să fie alături de tine.
Cu siguranță există rateuri, mai culegi câte o piatră care te rănește și suferi, dar tot prietenii te ajută să treci peste cumpănă. Pentru un articol de ziar, acesta s-ar putea să nu fie foarte bun, dar îmi doresc ca fiecare dintre voi să poată avea prieteni adevărați așa cum am eu, cărora le sunt recunoscător că există în viața mea și fără de care aș fi cu siguranță o altfel de persoană.
Cristian Tonolla
Lasa un raspuns