Buturuga mică

Un tânăr avocat rădăuțean și prietenii săi apropiați au format un grup de inițiativă publică, prin intermediul căruia au sponsorizat diferite acțiuni sportive, culturale sau caritabile la nivelul Municipiului Rădăuți. Grupul de marți, așa cum s-a numit el la început, era alcătuit din aproximativ 20 de oameni care participau la întruniri și din ceva mai mulți sateliți care contribuiau la acțiunile organizate de club. Timpul petrecut frecvent împreună și valorile comune au sfârșit prin a-i transforma pe acești oameni, din privitori pasivi în doritori de schimbare dispuși să-și asume riscurile intrării pe scena luptei politice.
Faptul că Traian Andronachi a făcut parte din Consiliul Local al orașului, ba chiar a fost pentru trei zile viceprimar cu atribuții de primar, a ușurat grupului adunarea de informații și de dovezi ale metodelor care au adus Rădăuțiul în conul de umbră în care se zbate astăzi. După o perioadă de ezitare între o mișcare civică, prin intermediul căreia să peticească ce pot și când pot și trecerea la un alt nivel, acela de a crea un partid care să participe la alegerile locale, dorința de a oferi copiilor lor un oraș curat în care să poată crește armonios a învins și astfel a apărut Uniunea pentru Rădăuți.
Diverși comentatori s-au repezit să desființeze micul partid local cu motivații mai mult sau mai puțin pertinente, de la numărul mic de alegători prezumptivi și până la diminuarea subvențiilor bugetare acordate orașului de către partidul mare care va câștiga alegerile. Simplul atac asupra unui partid aflat încă în procedură de înregistrare este o dovadă că el reprezintă un pericol evident pentru dansul sobolilor afiliați mișcării „pleacă ai noștri, vin ai noștri” care drenează finanțele publice ale orașului. Motivul panicii, UpR are o Cartă de valori care nu-i lasă să doarmă, deoarece ea exclude din start condițiile în care se înmulțesc și propășesc ei. Nici partidele mari nu sunt scutite de fiori pe șira spinării deoarece, dacă cetățenii din Rădăuți uniți în jurul UpR, reușesc să-și scotă orașul de talpa Centrului, punând la Primărie un Primar al lor, sprijinit de un Consiliu Local ale cărui hotărâri să fie expuse cetățenilor, atunci modelul poate lua amploare, atât de mare încât să distrugă definitiv organigrama partinică pe care se bazează ele.
UpR nu vine cu promisiuni de care nu se va putea ține și nici cu planuri care certifică beneficii peste cinci ani. Este un partid mic, care nu va da găleți, pachete sau bani pentru voturi și nici nu-și va ataca adversarii politici deoarece nu are nevoie, evidența incapacității acestora este vizibilă pentru oricare cetățean care pășește afară din domiciliul său, ba, dacă e să vorbim sincer, unii nici măcar nu au nevoie să iasă din casă. Portofoliul UpR este alcătuit din Adevăr, oricât de incomod ar fi el, Claritate, prin evidențierea felului în care au votat consilierii locali în problemele orașului, Profesionalism, prin atribuirea contractelor primăriei celor care vor oferi cel mai bun raport preț – calitate și nu în ultimul rând Cinste, pentru că vor folosi toate resursele numai pentru interesul cetățenilor din oraș.
Sigur că un partid cetățenesc s-a mai încercat la nivelul țării, dar un partid al cetățenilor unui oraș este cu desăvârșire nou, pardon, el s-a mai întâmplat la Câmpulung în 2004 când a și câștigat alegerile pentru postul de primar al orașului. Dacă acest partid avea pretenții naționale, dacă se baza pe vreo nouă doctrină politică, vă garantez că nimeni n-ar fi vorbit despre el, dar privită de la nivelul cetățenilor din Rădăuți care încă își iubesc orașul, la lumina lumânărilor de la Colectiv, buturuga UpR pare impunătoare.