Aici își are locul povestea unui băț din care Lian și-a construit un flaut artizanal pe care exersa în fiecare moment liber și mai începe și povestea participării sale la crearea corului Cantores Amicitiae, o parte importantă din devenirea compozitorului Cubleșan, pe care o vom povesti în urmarea acestui material. Confirmarea impresiei de complexitate avute despre Lian Cubleșan vine de la perenitatea unor valori, astăzi perimate, că ești cine ești numai datorită străbunilor din care te tragi. Religiozitatea cu care vorbește despre părinții săi, despre valorile lor, atenția la amănunte și rigurozitatea cu care protejează adevărul, ne dau o foarte bună idee despre felul în care părinții au știut să-l pregătească pentru viață. Succesul celorlalți frați, fiecare realizat plenar în domeniul său de activitate, este un motiv în plus să credem că atât mama cât și tatăl lor au fost niște oameni deosebiți.
Ciclul Valerian Cubleşan: Icoana copilăriei
Continuăm povestea vieții lui Valerian Cubleșan, așa cum v-am promis și așa cum Lian a acceptat să ne-o istorisească, în încercarea de a descoperi cum a devenit omul deosebit pe care îl cunoaștem azi.
Valerian este al treilea copil și ultimul al unei familii de învățători, o familie întemeiată în Broscăuții Vechi, zona Cernăuți. Odată cu apropierea trupelor sovietice familia se refugiază pe teritoriul României, migrând în Banat sau Ardeal, în funcție de posturile de învăţători primite de părinți. Tatăl lui Lian era din Bunești, un sat de lângă Gherla, loc în care îi era menit, de altfel, să și moară, în spitalul închisorii, fiind condamnat politic ca regalist.
Istoria părinților lui Lian ar avea nevoie numai ea de câteva volume pentru a fi povestită, dar nefăcând obiectul acestui material, ne vom mulțumi să spunem că există ceva foarte important legat de acest tată regalist și anume o singură amintire pe care copilul o are și mândria cu care o povestește. Prea mic pentru alte amintiri de dinainte de prima arestare a tatălui și, tot mic când tatăl a fost arestat din nou, amintirea cu pricina este întipărită aproape fotografic în mintea omului de azi, aceasta fiind, probabil, unul din motivele pentru care nu și-a putut accepta tatăl vitreg atunci când a apărut în viața lui.
A moștenit de la mamă sentimentele puternice și de la tată rigurozitatea ardeleană a convingerilor dezvoltându-și un temperament vulcanic și nonconformist pe care îl manifestă și în ziua de azi. Viața lui Lian a cunoscut mari transformări odată cu descoperirea talentului pentru muzică și plecarea la Iași pentru a o putea studia. Nu a fost un elev foarte bun, pentru că, cu tot talentul și abnegația pentru studiu, era prea nedisciplinat conform normelor comuniste. Trecând peste orice, din dorința de a răsplăti devotamentul mamei și sacrificiile sale, Lian s-a autodisciplinat reușind să parcurgă ultimii doi ani de liceu cu bursă și să intre din prima încercare la Conservator.
Lasa un raspuns