Se întâmpla uneori să nu ai chef de nimic. Să vrei pur și simplu să zaci, să puți a lene și nepăsare. Să fii un puturos ordinar în urma căruia să nu se vadă nimic, să fii un delăsător căruia să nu-i pese de părerea nimănui. Doamne cum ai vrea asta! Mai cu seamă atunci când ești prins în activități care nu-ți aduc nicio satisfacție. Când ceea ce faci parcă e o pedeapsă și fiecare zi o simți ca pe un piron încins care se înfinge în sufletul tău tot mai adânc. În asemenea perioade, simți că viața ta nu are niciun sens și chiar așa este. Viața are sens doar când activitățile pe care le faci îți aduc satisfacții și contribuie la stare ta de fericire. Când ești chinuit de ele, nu-și au rostul, așa că mai bine le lași baltă oricât de nesigură ți-ar părea viața ta în urma renunțării. În acel moment, dacă simți că n-ai chef de nimic să știi că e cea mai sănătoasă atitudine pe care o poți avea. Ia și zace! Bagă-ți picioarele în tot și pentru câteva zile, devino din nou propriul tău stăpân. Fă ce vrei tu și ce simți că te face fericit. După această pauză, absolut totul va fi mai clar în mintea ta și o poți lua pe un drum mai potrivit ție.
Nimic nu-i mai periculos pentru psihicul tău decât să rămâi blocat într-o stare de nefericire cauzată de niște activități pe care le faci în mod repetat. Acel tipar negativ te îngenunchează în cele din urmă, te înghite și nu mai poți ieși din el decât cu picioarele înainte. Momentul ăla, când tot organismul tău îți cere să nu mai faci nimic, ascultă-l. Nu îți cere asta degeaba. Pur și simplu vrea să te salveze de la nefericire. E adevărat că cel mai probabil cu ochii minții, nu vezi nimic bun la aceasta decizie care implică fie renunțarea la un serviciu, fie renunțarea la o relație, fie renunțarea la studii, etc, dar crede-mă, nimic mai rău nu poate să ți se întâmple. Tot ce ți se va întâmpla după respectiva renunțare este mult mai bun decât ce ai avut înainte, cu condiția să nu faci aceleași alegeri greșite ca până la momentul care a determinat renunțarea respectivă. Totuși, sunt convins că experiența este mama înțelepciunii, așa că nu prea ai cum să comiți aceeași greșeală din nou.
Am scris acest text pentru că pur și simplu nu mai vreau să fac nimic din ceea ce fac. M-am lămurit în privința mea că majoritatea activităților pe care le-am derulat de-a lungul anilor au fost pentru susținerea artificială a unui statut, nu pentru că mi-am dorit vreodată sincer să am respectivele preocupări. Mai am câteva săptămâni pe care, conștient de minciuna în care trăiesc, le voi duce la capăt. Ceea ce voi obține, nu-mi va folosi la nimic. Mă bucur că am reușit să înțeleg acest lucru până a mă afunda cu totul în mocirlă. După asta, nimic nu va mai fi la fel. Dacă 30 de ani am pierdut timpul pentru a-i impresiona pe alții, a venit rândul ca următorii 30 de ani să mă impresionez pe mine…
Lasa un raspuns