În fiecare dintre noi există o mică livadă cu care ne naștem dar avem datoria să o îngrijim dacă vrem ca acești copaci să dea roadele pe care le așteptăm de la ei. Există însă în această livadă un copac care crește fără aportul nostru și dă cu atât mai multe roade cu cât îngrijim mai puțin livada, Copacul Îndoielii. El poate ajunge să crească atât de mare încât să-i umbrească pe toți ceilalți, iar în umbra lui apar și se dezvoltă tufișuri maligne cum ar fi ura, indiferența și invidia, care sfârșesc prin a ne otrăvi
Societatea umană ne condiționează să ascultăm de alții, să nu facem nimic până nu obținem aprobarea unui for superior. Mamă, preot sau legiferator, e chiar puțin important cine, atâta vreme cât avem girul cuiva. În școală condiționarea avansează deoarece apar profesorii care ne impun judecăți vechi pe post de soluții la probleme noi sau soluții inedite la probleme milenare, nu neapărat mai bune ca cele vechi cât un motiv pentru ca niște oameni să mai câștige niște bani.
Ajunși la maturitate, descoperim că nu știm cum să luăm decizii în ceea ce ne privește și debusolați, ne însușim deciziile altora, de regulă fără să așteptăm finalizarea acestora. Ca rezultat ne asumăm finalitatea judecății altora, dar și aceștia au folosit deciziile altora, ceea ce ne plasează pe un cerc vicios de pe care este foarte greu de ieșit.
Zilnic suntem supuși necesității de a lua diverse decizii, de la culoarea cravatei și până la traseul pe care intenționăm să ajungem la serviciu, dar, le ocolim mai mult sau mai puțin elegant. Daca de cravată scăpăm cu ajutorul nevestei, de traseu scăpăm folosind zilnic același drum, motivând că drumurile cele mai bune sunt cele cunoscute.
Asemenea gândire ne transformă în persoane cu înalt grad de predictibilitate, masa ideală pentru sondajele politice și campaniile publicitare agresive, deoarece vom face etern aceeași greșeală doar ca să nu acceptăm că am greșit prima dată, că ne-am lăsat conduși de alegerile altora chiar și atunci când acestea se dovedeau greșite. Am fost uimit să întâlnesc un om care ieșea de la închisoare după 5 ani, și care încă mai era convins că nu amicii care l-au băgat în bucluc au fost de vină ci ghinionul său.
Oameni buni, dacă voi nu mai puteți ieși din cercul vicios, încercați să le oferiți o alternativă mai bună copiilor voștri dându-le posibilitatea să greșească greșelile lor, să acumuleze experiență din cucuiele proprii. Alternativa de a repeta greșelile voastre e inumană.
Lasa un raspuns