Oul de găină de curte a ajuns 2 lei. Cum n-am găini, sufăr. Găina de curte, tăiată, cinătuită și pusă la vânzare pe diverse grupuri Facebook, ajunge ușurel la 50 de lei gobaia. Din lipsă de găini, rămân tot trist. Cârnați făcuți chipurile din pui crescuți în bătătură, minim 35 de lei kg. N-am nici pui… tot trist. Pipote de găină de țară, afumate, 40 de lei kg. Tristețea continuă… Găina de țară, fiartă cu mirodenii, apoi afumată, 80 de lei minimum absolut și istoric. Deja intru în depresie.
Dacă îmi imaginam vreodată că găinile pot produce atâta bănet investeam în ele de câțiva ani. Puicuțele oricum mi-au plăcut de mic… Ca să mă edific asupra chestiunii, am purces în gospodăria lui Eugen, un amic de-al meu care știam că tot timpul are curtea și congelatorul pline de asemenea comori.
Eugen cumpăra 120 de pui în fiecare primăvară, cu maximum 550 de lei. Cereale nu cumpără pentru că primește suficiente de la asociația unde are dat pământul în arendă. Mai exact 1.400 de kg de grâu, secară sau porumb. Recunoaște că e un avantaj… Pentru că nu le dă mâncare tratată sub nicio formă, numai cerealele avute la îndemână, măcinate grosier cu propria moară electrică, aproape 20 de pui îi mor. Îl doare drept în fund de pierderea respectivă, pentru că oricum rămâne cu peste 100 de gobăi. Le crește până în luna octombrie, când taie 80 de bucăți într-o singură săptămână. 40 le pune în lada frigorifică și 40 le vinde cu 50 de lei bucata. Restul le ține de pe un an pe altul pentru ouă și diverse trebuințe.
Mare afacere nu-i, dar are carne de calitate, ouă proaspete tot timpul și îi mai ies și ceva bani pe care nu-i cheltuie el ci nevastă-sa, care din primăvară până în toamnă îl toacă mărunțel „că la ce-i trebuie lui bătaia asta de cap.” Când își cumpără doamna ceva din banii rămași îi răspunde și el „uite de asta”, dar până atunci tace și se minunează de unde atâta belșug de ocări într-o singură ființă, nu mai mare de 1,65. Ca să fie sincer, el ar mai ține și doi porci, că tot îi ajung cerealele de pe un an pe altul de mai dă și de pomană, dar îi e frică să nu pornească războiul cel mare. Cu toate că în primăvară cumpără purcelul de câteva săptămâni și cu 70 de lei. Unul l-ar tăia pentru ei și altul l-ar vinde. Scoate măcar 800 de lei pe el ca popa, că doar nu-i idiot. Dar na, porcul pute, ori el are alături cea mai deosebită prințesă din Mitoc.
Mă uit le Eugen și văd pe chipul lui o mare fericire. Se cunoaște că are găini. Doamna lui ne cheamă în bucătăria unde ne servește cu un borș de cucoș și friptură. O laud… mâncarea a fost excelentă. Și ea e fericită, se cunoaște că are găini… sau ouă… proaspete…
Lasa un raspuns