Deputatul PSD de Suceava Eugen Bejinariu a transmis un mesaj cu prilejul Zilei Internaționale a Drepturilor Omului, potrivit căruia nu doar statul sau autoritatea legii sunt cele care asigură respectarea drepturilor noastre, ci fiecare din noi este parte a țesutului social în care libertatea personală sfârșește acolo unde întâlnește drepturile celorlalți și fiecare dintre noi are atâta demnitate cât permite celorlalți să aibă.
Redăm în continuare mesajul integral transmis de deputatul Eugen Bejinariu:
„Astăzi celebrăm Ziua Internațională a Drepturilor Omului, ziua în care, acum peste 7 decenii, în 1948, națiunile mai avansate ale lumii semnau împreună, sub egida ONU un document ce guvernează și astăzi relația dintre oameni și state: Declarația Universală a Drepturilor Omului. Adunarea Generala ONU a proclamat Carta privitoare la drepturi și libertăți ale ființei umane astfel încât “toate persoanele și toate organele societății să se străduiască, având această Declarație permanent în minte, ca prin invățătură și educație să dezvolte aceste drepturi și libertăți.”
Dezbaterea publică legată de aceste subiecte s-a purtat în România aproape exclusiv în jurul proceselor judiciare și legat de încarcerarea unor persoane, de foarte multe ori nevinovate. Între timp am pierdut din vedere spiritul mai amplu și litera deosebit de robustă a ceea ce este Declarația Universală a Drepturilor Omului: un manifest al celei mai înalte aspirații a oamenilor, libertatea, un credo legat de demnitatea și valoarea persoanei umane și un angajament al faptului că prin educație vom potența progresul social.
Documentul istoric, oficial ce garantează drepturile noastre fundamentale este deopotrivă un fel de contract cu obligații individuale. Nu doar statul sau autoritatea legii sunt cele care asigură respectarea drepturilor noastre. Fiecare din noi este parte a țesutului social în care libertatea personală sfârșeste acolo unde întâlnește drepturile celorlalți și fiecare dintre noi are atâta demnitate cât permite celorlalți să aibă.
Articolul 1 consemnează că “toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității.” Ce facem atunci când constatăm că parte din intelesul acestor noțiuni s-a diluat în ultimele decenii și că inainte de a pretinde statului să ne octorească drepturi, trebuie să constatăm că am uitat rațiunea și ne-am pierdut conștiința? Invățăm limitele libertății!
In al doilea articol al Declarației Universale a Drepturilor Omului se specifică faptul că “fiecare om se poate prevala de toate drepturile și libertățile proclamate în prezenta Declarație fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie”. Ce facem atunci când constatăm că apartenența la un partid democratic, susținut de cel puțin o tremie a populației, ajunge să fie prezentata ca un stigmat și constituie element explicit de discriminare în privinta dreptului la muncă? Invățăm limitele libertații de opinie!
Articolul 12 menționează “Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală, în familia sa, în domiciliul său, în corespondența sa, nici la atingeri aduse onoarei sau reputației sale”. Ce facem atunci când limbajul trivial și injuriile violente se regăsesc în titluri ale unor articole ce se referă la organizații sau persoane care au exact aceleași drepturi ca semnatarii articolelor?” Invățam limitele libertății de a gândi!
Articolul 21 precizează că “orice persoana are dreptul de acces egal la funcțiile publice din țara sa.” și nici o constituție a vreunei țări europene nu a avut trufia de a statua deasupra instanțelor, ca un om judecat cândva nu mai poate avea acest drept fundamental. Exista un partid din Romania, USR, care dorește ca noi să fim prima țara din lume în care acest drept se poate pierde definitiv.
De ce suntem noi altfel? De ce sunt românii mai nepăsători cu propriile drepturi și sfidători cu propria contribuție la o societate civilizată? Ne răspunde felul în care ne-am insușit prevederile articolului 26 din același Document: “Invățământul trebuie să urmarească dezvoltarea deplină a personalității umane și intărirea respectului față de drepturile omului și libertățile fundamentale. El trebuie să promoveze ințelegerea, toleranța, prietenia (…).”
Dreptul la educație, tot în baza tratatelor internaționale semnate de România, este considerat un drept economic, social și cultural. Este socotit drept de natură civilă și politică, iar în sens juridic prin acest lucru se înțelege “dreptul la o educație efectiva”. Cu alte cuvinte societatea devine ceea ce învățăm la școală și acasă să fim. Dacă fundalul social agresiv, intolerant, brutal și superficial de astăzi este produsul unor generații școlite mai temeinic, ce vom deveni atunci când decidenți vor fi tinerii care astăzi, în proportie de 40% nici măcar nu înțeleg ceea ce citesc, lăsând la o parte faptul că citesc mai puțin și mai rar?
Din toate drepturile și obligațiile pe care ni le reamintește ziua de astăzi, cel mai de seama este dreptul de a fi educați!”, a transmis deputatul Bejinariu.
Lasa un raspuns