Dintr-o țară care și-a avut locul ei în Europa atât din punct de vedere militar cât și economic am ajuns în numai 26 de ani să fim mari consumatori de produse agricole și furnizori de muncitori necalificați cu diplome universitare. Avem o armată taman bună să chiorască un șobolan mort, alcătuită din generali și ofițeri superiori, care își petrec timpul cu planuri strategice pentru conducerea populației ordonat, spre cimitire în caz de invazie străină și cu ordinea în care se vor depune armele. Cu un Președinte globetrotter și un Parlament de vânători, cu un guvern de tehnocrați și cu secretari de stat numiți politic, nici nu cred că se așteaptă cineva la ceva consecvență în actul de conducere al țării.
Am ajuns ca poporul roman, mort de foame dar bucuros de circ, pentru că, dincolo de sloganuri populiste și promisiuni politice, știrea zilei vine mereu de la DNA care mai prinde câțiva demnitari pe care îi plimbă câteva zile pe la televiziuni după care îi condamnă să se bucure de arest la domiciliu în superpalatele construite din mite și furturi. În această atmosferă bucolică un popor care a uitat deja identitatea proprie se pregătește să sărbătorească Nașterea Domnului prin ambuteiaje gigantice în zonele hipermarketurilor, prin cozi enorme la casele de marcat și neuitând să cumpere orice este la ofertă, mai ales dacă nu le trebuie. În fiecare an pregătim cu toții munți de mâncare pe care, normal, nu apucăm s-o consumăm sau, cei mai leneși, plătim câteva zile la o pensiune, la preț de excursie în Hawai.
Rezultatele imediate și inerente sunt întânirea cu SMURD și civilizatele condiții din spitalele românești. Excesele, indiferent dacă vorbim de cantitatea de băutură sau cea de mâncare, sunt de destul de multe ori rezultatul proastei organizări și a dorinței de a nu cădea în păcat, căci ce poate fi mai păcat decât să cheltuiești o grămadă de bani, să muncești o grămadă de timp și la sfârșit să arunci la ghena de gunoi rezultatul muncii tale. Astfel mănânci mai mult decât poți, bei mai mult decât trebuie ca să alunece mâncarea și apoi chemi Salvarea.
Țin minte că am văzut în urmă cu ceva ani, o masă de Crăciun, la o familie de munteni care trăiau într-un cătun uitat de lume. Deși erau oameni cu stare și de pe masa lor nu lipsea nimic din bucatele tradiționale, toate lucrurile erau porționate pe măsura meseanului. Două lucruri erau din belșug, la îndemâna tuturor, mămăliga și murăturile și n-am apucat să-mi dau seama de corectitudinea acelui fel de a servi o masă sărbătorească decât a doua zi dimineață când m-am trezit fără urmă de durere de cap sau de greutate în pântece, ba chiar, dacă-mi amintesc bine, cu o foarte sănătoasă foame.
Lasa un raspuns