Fotografii memorabile

O fotografie prezenta un jandarm din trupa de colindători de la Pungești, care îi dăruia unei femei așezate pe pământ un bocanc în cap, iar cealaltă prezintă un cor de polițiști care colindă birourile televiziunilor lui Voiculescu. Nu știu dacă prin alte părți se întâmplă asemenea lucruri și mă îndoiesc că e treba mea, dar când se întâmplă la mine în casă devine treaba mea și consider că trebuie să iau atitudine.
Nu consider jandarmii o trupă de manevră pe care politicienii să o manevreze ca pe paiațe, dar anumite manifestări ale acestora îmi dau de gândit. La maifestările din ianuarie 2012 din București, galeriile ultras ale echipelor de fotbal ieșeau în fiecare seară la bătut jandarmi și la distrus ce mai găseau prin cale, fără ca asta să le aducă vreun prejudiciu. Aceiași manifestanți blocau zilnic circulația în Piața Universității și nu mai apăreau scutierii să-i gonească. La Pungești jandarmii au instituit o stare de război intr-un sat amărât, unde un primar mai puțin amărât a vândut o bucată de pământ obținut în condiții de ceață locală investitorilor de la Chevron. Sătenii n-au fost consultați și nici nu și-au dat acordul pentru desfășurarea activității companiei la ei în sat, așa cum ar fi trebuit și, când s-au împotrivit, au venit colindătorii. Acum, cine și cum le-a dat acestor jandarmi ordinele pe care le-au dus la îndeplinire e treaba altor foruri să investigheze, întrebarea care mă macină este însă alta. Fiecare dintre măscăricii albaștri care a fost la Pungești și-a pus măcar o secundă întrebarea ce va face în cazul în care un alt măscărici va institui teroarea într-o piață prin care tocmai trece mama, soția sau fiica lui?
Dacă persoana care dă ordine poate să suprime omenia unui cetățean cu un simplu telefon, cetățeanul respectiv trebuie să aibă foarte puțină omenie și 0 simț civic. Ne îndreptăm cu viteza fulgerului către un stat polițienesc în care fiecare purtător de uniformă să aplice exclusiv legea bunului său plac. Atunci când a fost desființat stagiul militar obligatoriu, toată lumea a aplaudat când ar fi trebuit să jelească. 1989 s-a întâmplat deoarece a existat un mare număr de militari în termen, ţărani, muncitori, studenți, care s-au alăturat protestatarilor cu arme și tehnică militară. Astăzi așa ceva este imposibil, deoarece toate armele și tehnica sunt în posesia celora care acționează la ordin, or este evident că toți aceștia renunță la omenie pentru a îmbrăca uniforma.
Nu știu ce ne mai rezervă viitorul, dar, pentru cei care au trăit anii tiraniei… memoria revine.