După ce legea partidelor și legile electorale au suferit modificări, iar regulile jocului au fost schimbate, fără concerte și pomeni electorale, fără spectacole, fără mitinguri, partidele politice s-au trezit că nu au comunicatorii fiabili care să le propage mesajul. Și atunci ce au făcut? Au ales o metodă falimentară intitulată „door-to-door” (din ușă în ușă). Dacă acest pelerinaj ar continua și după alegeri nu ar fi nicio problemă, dar din păcate după ce își obțin voturile și pleacă la București parlamentarul sucevean uită de electoratul care l-a trimis acolo. Parlamentarii cocoțați pe liste sunt fie din specia bizonului lipsit de charismă, ori a euglenei tremurânde de sorginte populistă. Pe lângă faptul că nu sunt în stare să lege câteva fraze, nu au habar nici măcar să interacționeze cu alegătorii, iar unii nu știu să se îmbrace, ca să nu vorbim de faptul că prestanța lor, când primarul îi adună pe cetățeni la Căminul Cultural, este zero și odată ce ajung acolo unde își doresc îi mai vedeți, în cel mai fericit caz, în luna mai 2019.
La emisiunile de la televiziunile locale sau la radiouri, candidații vin cu poezia învățată. Mimează interes, promit că vor face, că vor drege și să nu aibă ei parte de milionul de euro pe care îl propun să îl facă în mandatul de patru ani, dacă nu vor încerca măcar o lege să facă, una despre câți câini să fie la o stână.
Și atunci te întrebi cum au trecut 26 de ani? Cum au reușit unii politruci să prostească electoratul să îi voteze? Din păcate nu există nici un test pentru a accede la o funcție în Parlamentul României. Electoratul este extrem de nemulțumit de viața de zi cu zi, administrația publică este pe marginea prăpastiei în ceea ce privește răspunderea pentru actele normative și asta deoarece sistemul este fără cap și fără coadă. Orice act ai semna azi, peste câțiva ani riști să îți fie imputat.
Din lipsă de lideri partidele apelează la figuri emblematice ale istoriei. Îl vedem pe Țepeș, pe Cuza sau pe regele Carol I. Vin și ne povestesc cum s-a reformat clasa politică și mai bine din jumătate sunt oameni noi. Da, dar acei cetățeni care doresc să ajungă parlamentari nu sunt pe locuri eligibile. Pe respectivele locuri sunt tot ayatolahii trecutului.
În încheiere sper ca unii șefi de partide să deschidă ochii și să vadă că înnoirea clasei politice nu se poate face cu cetățeni luați de pe stradă, ci cu valori, iar de papagalii vocali care vociferează fără să finalizeze nimic din ceea ce au promis lumea s-a săturat.
Lasa un raspuns