De ziua ta, măreată Bucovină, dă-mi voie să-ți urez eternitate, mulți gospodari și noi păduri dacă se poate și doar noroace, peste tot, lavină. Să ai șosele largi și case luminoase, mai mulți copii prin școli și prin licee, în parcuri multe flori și cinci băncuțe pe-o alee unde vetuști bătrâni s-aline obosite oase. Îți mai doresc bătrâno înc-un Eminescu care să scrie noi scrisori către popor sau doar de versuri albe să fie autor, librete pentru nou născutul Porumbescu.
De vorbele-mi de bine te-or ajunge, oricând o fi să fie, întru-n an, mai izvodește bună maică un Ștefan, cu Tolpa și cu țeapa ce împunge. Mai strânge-ne sub poalele de dealuri, uniți cum n-am mai fost de la Flondor, așa cum ne-a găsit și Iorga, un popor, cu dragostea de țară peste maluri. Mă iartă Bucovină de vorbe-s sărace, nu tot Romanul s-a născut poet, urarea simplă nu-i muncă de estet așa că sper că asta îți va place.
Am tot promovat oameni ai locului care însemnă ceva pentru acest tărâm încercând să fac din ei un exemplu despre ce înseamnă să fii Bucovinean. Îndiferent dacă sunt mari istorici, poeți sau preoți, ei au o caracteristică comună, fac parte din viața acestui tărâm binecuvântat, a cărui istorie și datini le știu și vor să le transmită mai departe în veac. Urarea de mai sus, toate textele despre oameni valoroși ai locului și toată dragostea mea ți le dăruiesc Bucovină, din suflet.
Lasa un raspuns