Dresorii pregătesc numărul ani de zile, luând căței de la câini de circ și antrenându-i încă de la 3 luni să sară peste obstacole. Obstacolele sunt mici la început, facile, fiecare salt reușit fiind recompensat și fiecare greșeală penalizată, până ce reflexul hrană-pedeapsă devine automatism. Apoi, după ce câinele își atinge maximul de dezvoltare fizică, începe lungul drum spre înălțimea imposibilă la care se înalță bastonul. Recompensele se răresc, pedepsele sporind în gravitate, joaca devine muncă și plăcerea părăsește definitiv actul de dresaj.
Din păcate, pentru câine e prea târziu, deoarece acțiunea de a sări e un automatism, la fel cu cel care îl face să dorească să-și bucure dresorul, așa că el continuă să sară atâta vreme cât încă poate sări. Dresorii sunt un soi de afaceriști veroși, care-și fac banii din eforturile supranaturale ale animalelor, ei nu cunosc compasiunea, deci vor continua să exploateze câinii până când aceștia vor muri. M-am întrebat de multe ori ce mi-ar plăcea să fiu, dresor sau câine, și vă poftesc și pe dumneavoastră să încercați să vă răspundeți.
Cristian Tonolla
Lasa un raspuns