Marii păpușari pregătesc deja terenul de câțiva ani pentru ca această operațiune globală să devină posibilă și să aibă succesul scontat. Personal cred că se urmărește unificarea întregii omeniri într-un singur popor, condus într-un mod dictatorial de câteva familii ce au avut timp în decurs de câteva secole să se înrudească între ele creând o societate închisă, bazată pe relații de interdependență, care reduce prin aceasta posibilitatea unei trădări din sânul ei. Fascinația puterii absolute a dus la construirea unui plan bine pus la punct, întins pe o perioadă uriașă de ani, care a fost condus și perfectat de fiecare generație în parte spre atingerea scopului final: puterea absolută!
La început s-a încercat o obținere pașnică a acestei puteri, printr-o construcție politică care să unească popoarele lumii într-o coaliție de state care să aibă aceleași principii de funcționare economice, sociale și politice. Așa au apărut Statele Unite ale Americii (unde experimentul a reușit pe deplin), Statele Unite ale Europei (a se citi U.E. – unde experimentul a reușit parțial) și Uniunea Euroasiatică (unde încă nu s-a reușit mare lucru). Pentru că diferențele culturale, economice și sociale dintre popoarele lumii sunt destul de mari, evident că proiectul în sine a început să crape. Marii păpușari au considerat că pot aplica același set de reguli europenilor, ca și americanilor, minimalizând faptul că cei din urmă erau uniți măcar prin limba vorbită și uitând că SUA au o istorie relativ recentă ca națiune, fiind creația lor încă de la începuturi. Datorită acestei greșeli, am avut un Brexit, din acest motiv partidele extremiste câștigă tot mai mult teren în majoritatea țărilor europene, din acest motiv lumea întreagă vrea o schimbare manifestată printr-o dorință tot mai acerbă de a fi lăsate să fie ele însele, să trăiască după propriile reguli, reguli ce au confirmat de-a lungul istoriei că funcționează pentru națiunile respective. În acest sens, este evident că procesul forțat de centralizare a deciziilor politice/sociale/economice la nivel mondial, la care am asistat în ultimii 50 de ani, nu corespunde nevoilor reale ale societății și nu răspunde mulțumitor problemelor ridicate de apartenența etnică a membrilor viitoarei societăți globale, la un anumit grup specific, ce funcționează conform unei matrice socio-culturale cu o vechime de câteva sute sau mii de ani. Datorită acestui cumul de diferențe, U.E. începe a se destrăma, provocând un adevărat efect de domino în întreaga arhitectură de putere a lumii, pe care s-a clădit conceptul de dominație mondială, bine ascuns în spatele unor politici care ar fi trebuit să ne ajute să progresăm spre o nouă etapă de civilizație.
Marii păpușari au văzut că proiectul inițial începe să se clatine de ani de zile și au acționat pe două planuri:
- a) o încercare disperată de a impune globalizarea ca pe ceva firesc, folosind toate mijloacele posibile (media, internet, școală, ONG-uri, institute de cercetare, șantaj economic, etc.);
- b) pregătirea unui conflict planetar care să permită impunerea la finalul său a unei guvernări mondiale totale și absolute, ca unică soluție și cea mai firească pentru menținerea unei păci eterne.
Cred că un război va fi iminent în următorii ani deoarece scurtează drumul spre scopul suprem cu cel puțin 15 ani, ani în care întregul vis de dominare mondială poate fi spulberat datorită dorinței suverane a popoarelor de a se autoguverna potrivit nevoilor specifice, nu în conformitate cu regurile impuse de organismele suprastatale la care au aderat datorită mirajului exercitat de acestea prin promovarea asiduă practicată.
Un Al Treilea Război Mondial va fi atât de atroce datorită armelor de distrugere în masă existente, încât nimic nu va putea sta în calea Marilor Păpușari împiedicându-i să-și atingă țelul. Populația Terrei va fi decimată, trecută prin niște orori atât de mari încât încetarea războiului și îmbrățișarea unei guvernări mondiale va părea cea mai bună idee. Și nu doar că va părea o idee senzațională, dar supraviețuitorii acestui conflict planetar vor fi în stare să accepte orice de la noii săi conducători pentru o fărâmă de stabilitate și liniște. Vor accepta să fie sclavi, atât ei, cât și copiii copiilor lor, renunțând la orice urmă de demnitate umană. Vor fi niște oameni fără origini, fără trecut, fără valori, fără credințe, niște oameni cărora frica le va înnăbuși orice dorință de a fi liberi. Fără repere morale, istorice, sociale, culturale, uitând semnificația familiei, omul postbelic va fi doar un executant perfect al dorințelor celor care îl conduc, care nu va avea pentru ce să lupte, pentru că nu va mai ști ce înseamnă să trăiești.
Am zis!
