Oriunde întoarcem privirea, țapii fac parte din peisajul cotidian, deoarece fiecare poate deveni ispășitor la o simplă întoarcere a soartei. Nu trebuie să facă nimic deosebit pentru asta, e de-ajuns să fie prezenți într-un loc nepotrivit la un moment neoportun. De când Hristos a stabilit modelul, omenirea a învățat că altcineva trebuie să plătească pentru greșelile noastre și cum Iisus a fost unic și totalitar, a mai învățat să-și găsească țapi ispășitori. Modelul a ținut, în ziua de azi fiind trendy să arunci greșelile proprii în cârca oricui se întâmplă să fie prea aproape.
Am întâlnit în viață foarte mulți oameni care își continuă zâmbitori viața, siguri de dreptatea lor și convinși de reușita lor finală, deoarece orice e greșit în ea e vina altora. Eu sunt perfect, îi auzi, ce vină am eu că x sau y nu fac ce trebuie ca eu să reușesc? Că ideile lor sunt greșite, că nu au niciun fundament logic, nu contează, contează numai că viața se încăpătânează să stea pe făgașul ei, că apa nu curge la deal sau răcoarea nu adie vara.
Visători care se cred vizionari și vorbitori care se vor gânditori, cu toții continuă să jertfească pe altarele unor mândrii deșarte toți țapii care mai trec prin zonă. Oameni muncitori, care pun suflet în ceea ce fac, sunt jertfă sigură pentru ceilalți, pentru cei mânați în viață de visuri lipsite de temei. Nu știu ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar mai trimite vreun Mesia pe Pământ, dar e sigur că acestuia îi va fi mult mai greu să aleagă credincioșii de farisei.
În mileniul trei, lumea noastră e așa plină de țapi ispășitori, care mai nevinovat decât altul, încât diferența dintre victimă și agresor e pe cale să dispară. Nu e departe ziua în care agresorii vor pretinde și primi daune de la agresați, pe motiv că aceștia s-au lăsat prea ușor păcăliți. Până atunci, când căutați vinovați pentru ceea ce vi se întâmplă, poate vă mai uitați uneori și în oglindă.
Lasa un raspuns