Românul obișnuiește să voteze mai mult cu patimă, cu ciudă, de-a dracu`! Or dacă votezi de-a dracu`, atunci cum vrei să mai lucreze și Dumnezeu prin oamenii aleși?!? E o glumă, dar oarecum serioasă. Practic, majoritatea alegătorilor nu votează cu proiectul unui partid, ci votează doar împotriva celorlalți. Atât! Când îi întrebi care este motivul pentru care votează cu partidul agreat, în loc să îți aducă argumente extrase din viziunea politică a partidului respectiv, argumente care dacă nu te-ar determina să te alături lor, te-ar face măcar să reflectezi asupra perspectivelor oferite de acesta, ei îți argumentează pur și simplu că ceilalți sunt niște: hoți, comuniști, incompetenți.
Cam la asta se rezumă discursul electoral și crezurile politice. De fapt, românul nu votează cu ceilalți, oricare ar fi ei, din cauza viziunii politice sau a programului de guvernare propus, ci din cauză că nu le place de fața unor personaje de-acolo. Ori ăsta nu-mi pare a fi un criteriu foarte obiectiv ca metodă de selecție al președintelui, deputaților, senatorilor și al primarilor. Are la bază principiul „să moară capra vecinului”, când de fapt ar fi mult mai avantajos pentru toată lumea dacă capra vecinului ar făta și mi-ar da și mie un ied.
Schimbarea asta de mentalitate a început simplu, c-o revoluţie care nu era necesară. Istoria şi-ar fi urmat cursul firesc, fără să verse neapărat sânge. Numai că o astfel de abordare nu ducea la un şoc capabil să schimbe valorile sociale de până atunci. Am fi rămas acelaşi neam deja obişnuit c-o anumită disciplină şi cu-n set de valori care nu ne-ar fi permis să ne distrugem ţara cu atâta uşurinţă. Crima petrecuta în ziua Crăciunului a avut efectul psihologic dorit. Astfel, laboratoarele Mossad-ului, KGB-ului, CIA-ului, inclusiv serviciul secret unguresc şi-au îndeplinit misiunea… dar numai în proporţie de 75%. Războiul civil a fost evitat, iar destrămarea teritorială a României nu a fost posibilă. În schimb, au reuşit să-şi plaseze oamenii unde trebuie, iar războiul din umbră este o realitate la care am asistat în ultimii 20 de ani. Acum a ajuns să fie purtat aproape pe faţă. Suntem conduşi (FMI-ul este cel mai la îndemână exemplu, organism care va reveni în țară prin martie) din afara ţării. Deciziile luate acolo sunt puse în aplicare de nişte trădători de neam, fie chiar agenţi ai diverselor servicii care operează pe teritoriul României. Serviciile secrete româneşti, care în 1989 nu au trădat, reuşind să evite un dezastru aproape iminent, au fost voit distruse calitativ, iar mâna de oameni care se zbat pentru identitatea acestui neam are nevoie de o resuscitare imediată. Iar aceasta nu poate veni decât de la noi, cetăţenii acestei ţări. Intoxicarea la care am fost supuşi ani la rândul, cum că am fi cei mai bădărani, proşti, lipsiţi de onoare şi fără coloană vertebrală, din păcate a dat roade. Astfel, o generaţie de tineri s-a ridicat convinsă fiind ca România e de rahat, o altă generaţie îşi plânge de milă, iar bătrânii, singurii care îşi mai apără principiile, sunt, încet dar sigur, trimişi pe lumea cealaltă…
Problema este greşit pusă. Nu trebuie să ne întrebăm ce poate face ţara pentru noi, ci întâi şi întâi trebuie să ne întrebăm ce putem face noi pentru ea. Ţara nu este un individ cu putere de decizie, ci este un teritoriu. Atât. Noi suntem administratorii României, nu ea ne administrează pe noi. Ceea ce se întâmplă e urmarea directă a deciziilor pe care le-am luat de-a lungul anilor, iar prezentul nu ne arată decât că am luat decizii evident eronate…
Lasa un raspuns